Nedefinit. Doar eu…

Probabil nu o să fiu vreodată un om care să aibă un loc stabil, un scop şi un plan bine definit. Nici nu înţeleg dacă în viaţă mai este important să ai un plan stabil, să pui totul în ordine. Sunt un perfecţionist. Sunt un om care caută mereu ordinea. Sunt un fixist ca totul să fie pus în ordine dar sunt un mare dezordonat tocmai din acest motiv. Mă lovesc mereu de „Le pun aşa până am timp să le aşez frumos în ordine”, dar mereu mă plictisesc de acel ordonat. În fine asta este altă poveste.

De mai bine de o săptămână mă simt ca dracu. Nu ştiu de ce. Nici nu îmi mai pasă. Nici nu contează. Nu pentru că nu aş vrea să mă simt bine,. dar sunt atât de complicat încât nu pot să mă înţeleg eu mai înainte de a mă înţelege altcineva. Am idei, sunt energic, sunt vesel… dar nu înţeleg … nici nu mai ştiu ce nu înţeleg.

Azi îmi făcea colega mea un fel de test cu verigheta care poate să îţi spună dacă copilul tău va fi băiat sau fată. I-am spus că nu cred în aşa ceva. Mi-a zis: „Nu minte niciodată!” Şi mi-a arătat pe ea testul. Are deja un băiat şi nu a minţit. Şi va mai face o fată şi …doar atât. Nu am crezut. A făcut asta şi sorei mele. Are deja un baiat (înger căzut) şi va mai face o fată. Întâmplător era şi tata acolo. Am zis: „Fă testul astă lui. Dacă iasă…te cred.” Fără să cunoască toată familia a zis punând inelul pe un fir de păr „Uite-l băiat primul (fratele meu mai mare), al doilea băiat (eu) a treia fată (sora mea) al patrulea băiat (fratele mai mic) al cincilea…nu va mai fi altul!” … A avut dreptate! Pe tata, pe sora mea, pe colegele mele de serviciu…. Poate nu minte, mai şti?

Mă rog. Din toată asta cică voi avea doi băieţi şi… şi cam atât. Mă bucură. Un băiat cel puţin mă bucură. Va fi probabil comoara mea, cea mai de preţ comoară. Băiatu’ lu’ tata! : )) Ce mă dezamăgeşte este că (cică) nepotul meu nu va fi nepot…ci nepoata şi doar una! Fără să aibă ea un frăţior. Aş vrea un nepot. Apoi o nepoată. Doi frăţiori să nu fie singuri pe lume. Că cel mic s-a dus între îngeri.

În fine… 1 noaptea…. din nou. Ceva obişnuit. Noapte bună (sau bună dimineaţa)! Doar… Ai grijă!

Ionuţ

Tratat din milă….

Cam aşa…

Tratat din milă sunt. Niciodată nu ţi-a păsat de mine mai mult decât ai avut tu nevoie de ajutor. Mă simt zi de zi folosit de oameni care nu merită. Cineva îmi spunea că viaţa este extrem de simplă. Doar noi o complicăm.

Avea dreptate. Te-am complicat. Rău de tot. Acu’ să văd cum coasem la loc. Că era simplu. Nu înţeleg de ce sunt atât de multe piese. Că părea doar una. Acum sunt zeci, sute, milioane. Nu le mai găsesc locul.

Ionuţ

Nu suntem identici

Să acuzi pe cineva doar pentru că nu îl cunoşti nu este o soluţie. Nu toţi oamenii sunt deacord cu tine. Nu trebuie mereu să ai dreptate… Atât am avut de spus.

(NU este cu dedicaţie)

„Bine ai venit”

„Crăciun fericit, bine-ai venit
Bradul te-aşteaptă împodobit
În casa noastră e sărbătoare
Pâine cu vin şi o rază de soare!”

Raoul – Crăciun fericit (Album: „Suflet de Rai”)

Principii

Cu totii stim ce sunt alea principii. Pe baza lor functioneaza orice fiinta umana. Acum, care este problema ? Problema a aparut atunci cand m-am indoit de unul din principiile mele si am zis „hai sa fac si altfel ca poate dupa aia regret”. Ei bine, am ajuns la concluzia ca regret ca am facut altfel si acum datorita unei decizii… nici nu stiu daca a fost pripita, impulsiva sau luata cu inima, cert este ca a fost o decizie proasta si acum una din fantomele trecutului nu-mi da pace.
Asta in mod direct ma afecteaza putin, sunt obisnuit cu asa ceva insa mi-e teama sa nu ranesc pe cineva destul de apropiat mie care nu are absolut nicio vina. Cum voi iesi din asta… n-am nici cea mai vaga idee, presupun ca o sa mai stau putin sa vad cum decurg lucrurile, poate acea fantoma va disparea cat de curand :|.
Morala: NU VA INDOITI DE PRINCIPIILE VOASTRE SI URMATI-LE PANA LA CAPAT!

Lucky13

188.25.83.81

Mdaaa…

Am mai zis că viaţa joacă feste dar nu eram aşa convins. Acum SUNT ! Viaţa e mai rău ca un joc de noroc, măcar acolo chiar dacă pierzi ai o mică şansă să îndrepţi greşelile şi să te repui pe picioare… în viaţă nu e aşa uşor. Dacă greşeşti… o păţeşti rău… De ce trebuie să fie aşa? De ce nu se poate ca viaţa să fie mai uşoară? În fiecare zi alte obstacole şi alte obstacole şi alte obstacole… M-AM SĂTURAT!

Dar măcar vine vacanţa… sper să fie ceva mai animată decât cele de până acum. Şi totuşi… mai am o singură dorinţă… Doamne mă auzi ?!

Lucky13

Ce e frumos dureaza prea putin….

Visele vin, visele se duc, vin altele bineinteles
Ce e frumos dureaza mult prea putin
Ca stii uneori clipele dulci se prefac in venin.

Alte cuvinte sunt de prisos. Uneori viata iti joaca feste si e aiurea…

Revin… este foarte AIUREA !

Lucky13

„Astăzi aţi pierdut. TOTUL!”

Sunt albaiulian. De vreo 24 de ani. Alba Iulia este un oraş viu, chiar dacă plin de probleme, cu mulţi şomeri şi fără o administraţie prea pricepută când vine vorba de problemele oamenilor, dar este un oraş viu. Albaiulienii mai fac haz de necar, se mai distrează şi ei cum pot şi chiar dacă de prin 2007 Ziua Marii Uniri nu s-a mai serbat cu fast la Alba Iulia, ei au ştiu să o sărbătorească. Aşa cum s-a putut. „După buget” vorba …cuiva!

Dar astăzi, în momentul în care m-am trezit, am avut un şoc. TOCMAI ASTĂZI, Alba Iulia plânge. Oraşul este mai trist ca niciodată, nimic nu pare să înveselească atmosfera în Capitala Unirii… Totul este aşa de sec, de…cunoscut. Nimic nou, din contra, mai nimic în general. Aceleaşi tarabe striga parcă fără glas şi tot mai plictisite „Poftiţi…” Aceleaşi cântece populare strigă parcă mai mult d epe tarabe decât de pe scenă… Cât despre concertul de muzică uşoară pentru tineri, asta s-a cam dus…

Parcă totul este bine calculat încât şi ploaia arată suferinţa oraşului. O ploaie maruntă şi un vânt rece îţi spun că aici nu mai este… Aici nu mai este Capitala. Îţi şopteşte parcă „Pleacă… Nu ai ce face aici!”

Doar datoria mă scoate astăzi din casă, mă doare, nu pot să cred că NU MAI AVEM NIMIC. A început anul trecut cu o manifestare mai mult de faţadă şi totul a continuat anul acesta când parcă nici faţada nu mai contează. Anul acesta manifestările le-am perceput ca pe un mesaj prea dur:

„Astăzi, Alba Iulia nu mai este Capitala Marii Uniri. Astăzi românii sărbătoresc Ziua Naţională (care pentru mulţi este o enigmă, ei neavând habar ce anume se sărbătoreşte la 1 decembrie). Astăzi aţi pierdut. TOTUL! Dreptul de a fi adevărata Capitală macar pentru o zi. Astăzi nu ne interesează de voi. De istoria voastră, de românii care simt, trăiesc şi işi iubesc ţara.”

PĂCAT! DOARE…

Ma simt bine

… in pielea mea si nu pot sa spun decat ca-mi place 🙂 .
Traiasca prietenii adevarati. Atat am avut de spus.

Lucky13

Mă gândesc…

STAI nu te mira aşa mult. Ştiu că pare incredibil faptul că mai şi GÂNDESC dar am şi eu momentele mele nu sunt prost chiar tot timpul. Dar probabil nici eu nu prea la ştiu la ce mă gândesc. În ultimul timp nu gândesc cu o „temă” anume. Îmi trec prin gând fel şi fel de lucruri care de multe ori nici nu au logică. Mă gândesc că am un milion de planuri dar nu am nici 10 vieţi şi sunt un singur om nu 100 să mă pot împărţi în mai multe locuri. Şi probabil mulţi zic: „Ia-le pe rând” dar nu pot că asta ar dura prea mult. Şi eu nu vreau la sfârşitul vieţii abea să termin de realizat proiecte. Vreau ACUM. Ştiu, nu sunt realist dar vreau ACUM, nu mâine.

Mă gândeam că vine Crăciunul şi ar fi mişto să facem o bucurie câtorva familii care nu au posibilitatea de a sărbătorii Crăciunul. Am vrut să punem 5 dorinţe într-un pom de Crăciun într-un complex comercial şi orice om doreşte să împlinească dorinţa unui copil să o facă. Iar dacă nu vrea să cheltuiască prea mulţi bani să lase măcar un leu intr-o urnă amplasată acolo pentru a putea să împlinim acele dorinţe. Frumos.. dar dacă nu eşti asociaţie o aberaţie de lege îţi interzice acest lucru. În fine… m-a dezamăgit asta.

Am atâtea idei de a rezolva multe probleme ale oamenilor aflaţi în dificultate… şi nu o să pot crede niciodată că ceva „NU SE POATE!”

Nu mă mai gândesc…

Ionuţ