„Veniţi la Alba Iulia!
Veniţi cu miile, cu zecile de mi!
Lăsaţi o zi grijile voastre acasă, căci această zi vom pune temelia unui viitor mai bun şi fericit pentru treg neamul românesc.
Veniţi şi juraţi că nepedepsiţi vom fi şi uniţi vom rămâne de aici înainte cu fraţii noştrii de peste tot cuprinsul pământului românesc, sub una şi nedespărţita cârmuire”
(Apelul Consiliului Naţional Român, Blaj, 24 noiembrie 1918)
Acesta era apelul care răsuna atunci! Aceasta era invitaţia. Astăzi însă invitaţia sună altfel! Dacă în drumurile tale treci prin Alba Iulia nu exista să te orpeşi o clipă şi să priveşti … Oraşul unde istoria te aşteaptă să o descoperi, oraşul care ţi-a facut ţie posibilă călătoria până aici!
Treci şi pe drumul care l-a străbătul Mihai Viteazu când a intrat triumfător în Alba Iulia!
ISTORIE
Numeroase izvoare atestă, înainte de a ne fi fost transmis numele sau prin documente istorice scrise, existenţa pe acest teritoriu şi în împrejurimile lui imediate, a unor aşezări preistorice datând din mileniul al V-lea î.C.; în partea de nord a oraşului s-a descoperit o importantă aşezare neolitică (5000-1900 î.C.), care a fost locuită de triburi de păstori şi agricultori. În numeroase puncte de pe teritoriul oraşului – La vii, Platoul romanilor – au fost scoase la iveală obiecte din epoca bronzului (1700-1000 î.C.).
Demnă de menţionat este şi cetatea de pământ din epoca fierului, descoperită pe înălţimile din stânga Mureşului, la Teleac (4 km spre nord-est de Alba Iulia). Această cetate, datată pe la jumătatea mileniului I î.C. este fortificată cu valuri de pământ şi şanţuri, îngloband un teren de aproape 30 ha. Aici, pe cursul mijlociu al Mureşului, a fost, probabil, un centru tribal tracic de seamă. O ramură a tracilor va atinge în curând un apogeu politic, social şi economic al acestor locuri şi aceştia sunt dacii. Ei pun bazele unei aşezări puternice – Apoulon – ce se va impune mai târziu.
Alba Iulia a fost capitala principatului Transilvaniei (1542–1690), dupa ce in prima faza a depins de episcopul Transilvaniei. Transilvania, chiar si în vremea cât s-a aflat în cadrul Regatului ungar, nu a renuntat la autonomia sa. Dinastia Corvinestilor, prin Iancu de Hunedoara, guvernator al Ungariei (1446-1453), a deschis drumul înnoirilor, al corelarilor la realitatile occidentale.
Din a doua jumatate a secolului XVI, dupa disparitia Regatului ungar în urma înfrângerii suferite în fata trupelor otomane la Mohacs (1526), Transilvania devine tributara Portii, bucurându-se însa de o deplina autonomie interna. Si-a putut astfel continua nestânjenita dezvoltarea culturala.
Din 1576, când pe tron se urcă Stefan Bathory, voievodul dintre 1571 si 1575, devenit acum principe, dar si rege al Poloniei, situatia la curtea transilvana se schimba radical. In final de epoca renascentista, plina de acerbe confruntari între Reformă si Contrareformă, dar si de presiunea puterii otomane, la curtea de la Alba Iulia domneste o adevarată dinastie de principi „apuseni” – Bathorestii.
Palatul principilor transilvani, initial unul episcopal, a fost refacut din temelii de catre Ioan II Sigismund (1540-1551, 1556-1571). Bathorestii au fost cei care i-au dat stralucirea. Primul, în ordine cronologica, Stefan Bathory, l-a refacut în stil italian. El si-a legat numele si de alte constructii, cum ar fi podul peste Mures si apeductul din palat. Iar nepotul sau, principele Sigismund (1581-1597, 1598-1599, 1600-1601), s-a remarcat si el prin mici adaosuri. In 1590, el a cerut sa se reconstruiasca orga catedralei, distrusa în timpul confruntarilor religioase din 1566.
La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia, realizând unirea politică a celor trei ţări româneşti sub cârmuirea sa.
În secolul XVII a fost un important centru al tipăriturilor româneşti, iar locuitorii oraşului au participat la Revoluţia de la 1848-1849.
Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România a fost proclamată la 1 Decembrie 1918 prin Declaraţia de la Alba Iulia.
Alba Iulia, faimoasa cetate a Bălgradului, fusese aleasă de către Consiliul Naţional Român Central, care avea sediul la Arad, pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanţii poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din istoria acestui popor 1 Decembrie 1918, pentru două pricini. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Selimbăr, îşi făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreţ. Ea a fost Capitala strălucitului domn în timpul scurt cât el reuşise să săvârşească cea dintâi unire a Ţărilor Române. La 1784, pe acelaşi platou al Cetăţii, marii mucenici ai neamului, Horia şi Cloşca, sufereau supliciul frângerii pe roată, pentru că avuseră curajul să ceară o viaţă mai bună pentru neamul lor.
Amândouă aceste date istorice erau adânc săpate în inimile românilor. Erau două etape importante în drumul greu spre mântuire. Aici era locul unde trebuia să se adune norodul la Marea Unire. Duhurile marilor înaintaşi şi mucenici ai libertăţii şi unirii românilor vor lumina gândurile celor strânşi aici si-i vor face vrednici de înalta lor chemare.
La 15 octombrie 1922, în Alba Iulia a avut loc, la Catedrala Reîntregirii, încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, simbolizând actul unirii tuturor provinciilor istorice româneşti cu Ţara, sub sceptrul aceluiaşi monarh.
La 6 mai 1928 a fost organizată de Partidul Naţional-Ţărănesc, în cadrul unei vaste campanii de răsturnare a guvernului liberal, o adunare la care au participat circa 100.000 de cetăţeni.
În anul 1933 oraşul nord-italian Alessandria a donat oraşului Alba Iulia o copie a “Statuii Lupoaicei” (“Lupa Capitolina”), ca semn al moştenirii culturale latine comune. La data de 13.04.2007 a avut loc inaugurarea oficială a „Pieţei Allessandria” în Alba Iulia, în care este amplasată statuia „Lupa Capitolina”, ca simbol al înfrăţirii dintre Alba Iulia şi Alessandria.
În 1968, oraşul este declarat municipiu.
La 1 decembrie 1990, la Alba Iulia s-a sărbătorit pentru prima oară ziua naţională a României.
- Catedrala Romano-Catolica (Aici este ingropat Iancu de Hunedoara)
- Catedrala Romano-Catolica (Vedere din drum)
- Biblioteca Batthyaneum
- 1 Decembrie la Alba Iulia
Posibilităţi de cazare se găsesc, iar atmosfera este una de vis. Te invit să descoperi trecutul neamului românesc la … ALBA IULIA, Capitala Spirituală şi Istorică a României!
by Ionuţ
Orasul marii UNIRI! Capitala de suflet a tuturor Romanilor!
nu stiu daca chiar a tuturor romanilor (pe unii ii doar-n paispe), dar a noastra cu siguranta;)
Imi place Alba. Am amintiri faine de acolo. De la ruine… hm… nu-ti zic:)
Amintiri? … Nu spui! HA! De ce e asa de secret?
😡 frumos in alba
ce aberatie
Unde vezi aberatia?
locul unde s-a pus tara la cale
Salut!
Esti din Alba Iulia?
Salut!
Da sunt din Alba Iulia!
Alba Iulia este orasul meu de suflet. Micut dar dragut, oras simplu cu oameni calzi. Cele mai frumoase amintiri le am de aici
Spre rusinea mea trebuie sa recunosc ca nu am fost niciodata in Alab Iulia, dar este pe lista mea de orase pe care trebuie musai sa le vizitez pentru ca chiar sunt o gramada de locuri care merita sa fie vazute acolo.
Normal că sunt! Este capitala Marii Uniri. Locul care reprezintă UNITATE pentru poporul român aşa cum Timişoara reprezintă LIBERTATE!
Am sa trag o fuga si eu in ALBA IULIA intr-o zi , sa vad cu ce tot te lauzi 😀
Vreau sa va zic ca eu sunt din alba iulia si va recomand sa veniti sa vizitati orasul,este superb aveti ce vedea nu va va parea raiu 🙂 si nu zic asta ca sa imi laud orasul ,dar toata lumea are aceeasi parere asa ca,credeti-ma ca nu va va parea rau daca veti trece pe la noi intr-o zi :):P