Ridica-te si mergi mai departe!
Începând cu data de 29 Martie 2010, oamenii din cinci oraşe ale României vor putea fi martorii unui eveniment unic şi spectaculos în România – Drumul Crucii. Organizatorii acestui eveniment doresc să readucă în atenţia publicului însemnătatea răstignirii Domnului nostru Isus Hristos.
[21:02] Ionuţ: O sa ma gandesc sa plec in lume …atunci cand totul aici o sa mearga bine
[21:03] R. Andrei (Alba Iulia): aaa, prima data tre sa faci ordine aici
[21:03] R. Andrei (Alba Iulia): si dupaia iti iei lunea in cap
[21:05] R. Andrei (Alba Iulia): nu se prea potriveste piesa cu ce iti tot indrug eu aici asa-i?! da e faina.
E o recomandare plăcută. E ciudat că vorbim atât de des şi totuşi de multe ori banalităţi. Eşti probabil un om care are multe de spus, dar suntem colegi şi … eu cu colegii de şcoală nu prea am avut multe de vorbit. 🙂 Probabil că ai ceva de spus. Probabil cândva vom reuşi să privim oamenii de lângă noi, şi să ne dăm seama de poveştile pe care le cunoaştem. Şi probabil vom reuşi să ne cunoaştem propriile poveşti….
P.S.: Sau poate că nu!
Ionuţ
Nu am o temă de discuţie. Nici nu trebuie să am aşa ceva. Nu sunt în momentul acesta în dispoziţie să suport o anumită temă, aşa că pot să spun orice mă taie capul. Nu prea mă ajută, şi nu ştie el prea multe. Mă gândeam în această mirifică noapte (sau dimineaţă, depinde cum vrei să interpretezi ora 4 fără 5 minute) că de fiecare dată în preajma Paştelui eu îmi spun „Nu ai ajuns la Ierusalim”. Mi s apus pata pe asta. Deci chiar aş vrea să ajung la Ierusalim, să cunosc şi eu ţara Sfântă, Mormântul Mântuitorului …
La Antena 3 e reluare la „Ediţie Specială” cu Dana Grecu … cred. Iar se vorbeşte de politică. de fapt la ei zi de zi se vorbeşte de politică. Uneori sunt amuzanţi, alteori mă plictisesc. Azi mă plictisesc. Încep să urăsc multe lucruri în jurul meu. În primul rând televizorul, aş vrea să îl sparg dar nu am curaj, aş vrea să nu mă uit, dar… ce să fac? Să stau pe mess? Neeeee… Pe blog? neeeee… că pe blog oricum stau singur : )).
Şti ceva? Chiar crăp de somn şi totuşi NU pot să adorm, am febră, mi-e frig, m-a prins răceala şi cel mai important lucru este că NU mă interesează absolut deloc.
O seară faină să ai, sau o dimineaţă plăcută, Ionuţ.
Să creşti mare „puştiule”. Săfie ziua ta şi eu să nu ştiu nimic … ha! Să îţi fie ruşine! 🙂 Acum ar trebui să înşir toate urările alea ce se zic la zilele de naştere. Ar fi simplu să şti, dar cred că aş minţi. Nu tot ceea ce dorim pentru cei dragi nouă se împlineşte. Aşa că îţi doresc sănătate. Chiar îmi doresc să ai parte detoate urările alea ce se spun. Şi de bani, şi să ţi se împlinească toate visele … dar trebuie să mă înţelegi, niciodată TOATE visele nu o să ţi se împlinească (ce nesimţit din partea mea, nici de ziua ta nu te încurajez).. De fapt, eu o să te încurajez în prea puţine cazuri, şi nu pentru că sunt indiferent, ci din contra pentru că îmi pasă. Nu pot să te laud pentru un lucru mărunt că astfel o să ţi se urce la cap. :))
Viaţa e frumoasă la 17 ani, sau cel puţin aşa cred. Deşi vârsta de 17 ani nu este departe de mine, nu mi-e atât de îndepărtată, nu îmi amintesc foarte bine cum e! 🙂 Cred că de fapt a fost ca oricare altă vârstă. Se spune că 17 ani este vârsta premergătoare maturităţii, vârsta în care dai de cele mai interesante experienţe dar şi de greul vieţii. Vârsta în care ÎNCĂ eşti naiv, tânăr, crezi în orice … finalul naivităţii … toate alea.
Tu eşti puştiul blogului „Să visăm împăreună”, eşti cel mai tânăr dintre noi, deci tu eşti copilăria blogului (deşi eşti adolescent), Clau este adolescenţa (deşi este mult mai matur) iar eu învăţ să iau de la amandoi cele mai frumoase perioade ale vieţii. Perioade de care nu m-am bucurat la momentul potrivit.
LA MULŢI ANI PUŞTIULE!
by Ionut
Reconstruction of the Western Gate, Alba Carolina Citadel, Alba Iulia from berretva on Vimeo.
(preluare LIVIU „Bunul gust al bunului simţ”)
Proiect de dezvoltare turistică … cică! Proiectul arată bine, nu zic nu, dar cât de realizabil este nu prea îmi dau seama. În primul rând acest proiect de dezvoltare ar strica o parte din Parcul Unirii (nu ar fi o problemă, dar TOCMAI A FOST renovat). Pe de altă parte, bani de la minister nu sunt, alte fonduri … nimeni nu are interes să le acceseze. Deci … rămânem la stagiul de proiect.
By Ionuţ
P.S.: Şi dacă se va realiza am o vagă impresie că vor face treabă de mântuială. Ca la românica.
Suntem o ţară de laşi. Concluzie personală. Dacă preşedintele îşi permite să afirme că suntem o ţară de 99% manelişti, îmi permit şi eu (un umil cetăţean al acestei românici, un student omorât de sistemul de învăţământ) să afirm că suntem o ţară de laşi (ca să nu zic imcompetenţi). Mereu aud tineri care se plâng că le merge rău. În România sunt un milion de studenţi. Tineri studenţi, pentru a schimba o lege proastă din ţara asta este nevoie de un proiect de lege şi 100 de mi de semnături iar legea merge în Parlament. Tu o să zici că nimeni nu o aprobă. O revizuieşti şi revi cu ea în Parlament până ţi se aprobă. Dacă ai norocul să treacă de Senat şi Camera Deputaţilor legea merge la Administraţia Prezidenţială. Boon. Băselu are dreptul să respingă de 2 ori un proiect de lege, a treia oară este obligat să îl aprobe.Dacă ajunge sau nu în Parlament, dacă te bagă sau nu cineva în seamă… trebuie să te gândeşti că un milion de tineri însemană MULTTT, foarte mult, iar aceşti tineri în stradă pot aproba orice lege (nu violent, dar cu proteste).
„Oricum nu te bagă nimeni în seamă, oricum vorbeşti degeaba. Oricum legea este respinsă. Trebuie să fi de-a lor.” Hai să mori tu. Poate că aşa este, DAR AI ÎNCERCAT, în pula mea să faci ceva? „Păi nu pentru că…” Îţi spun eu de ce. Eşti prea ocupat să plângi de milă unui popor LENEŞ. Dacă te-ai opri din bocit, ai vedea altfel lucrurile, şi ai avea iniţiativă. ŞTIU! Lipseşte spiritul civic.
România este o mică ţară din Europa, cu o soartă destul de nefericită, în care speranţa de viaţă e tot mai mică, iar oamenii din ce în ce mai nefericiţi. Deci, România este o ţară MINUNATĂ. Şi (părere personală) că ne merităm soarta. Să ne fie de bine!
Ionuţ
Comentarii recente