Arhivele lunare: Ianuarie 2008

Eşti mai real ca niciodată!

Au trecut multe luni, discuţii pe messenger, blog, susţinere morală, vorbe bune … dar nu te-am întâlnit niciodată! Am ajuns să cred că eşti doar în mintea mea. Erai lângă mine (virtual) în momente grele aşa cum am încercat (şi sper să fi reuşit), dar de fiecare dată erai doar virtual! Şi cred că şi tu te-ai confruntat cu problema asta!

pict0062.JPG

„- Hai la Codlea!”

… aşa mi-ai spus de multe ori. Şi de fiecare dată mi-a fost frică! Dacă acel om care a avut încredere să îmi vorbească, să îmi spune lucruri pe care nu le spui uşor, probleme grele, unele din cele mai grele momente din viaţa lui, nu exista?

Te vădeam ONLINE. Erai acolo, asta era singura mea certitudine dar nu era suficientă! Am ajuns în Braşov, mă crezi sau nu am avut emoţii şi mi-a fost teamă. E ca şi cum ajungi în faţa unei persoane mult superioare ţie (aici mă refer la faptul că acea persoană este mult mai inteligentă, mai „experimentată” dacă pot să spun aşa), ca şi cum ai ajunge în faţa cuiva fără să meriţi aceste privilegiu! Aşa m-am simţit eu! De asta poate am coborât repede şi te-am chemat … Nu am stat prea mult şi am urcat repede în tren. Nu meritam să mă aflu în faţa ta.

pict0021.JPG

Nu ştiu dacă te-a ajutat cu ceva dar pe mine sigur ma ajutat! Eşti real, mai real ca niciodată aşa cum sunt şi eu pentru tine! Eşti Claudiu, acelaşi Clau care a fort mereu alături de mine. Am vorbit, mi-ai spui şi lucruri despre care a spuc ca nu vor fi zise niciodată faţa în faţă şi cred că a fost bine! Au rămas multe lucruri care nu s-au spus, dar totuşi este un început!

Am fosr aşa cum mă cunosc toţi în aparenţă, acel Ionuţ (Soryn) vesel şi mereu binedispus, acel Ionuţ zâmbăreţ şi deschis la discuţii. Cred că ţi-am arătat că în ciuda tuturor problemelor se poate şi altfel!

Tu şti foarte bine situaţia mea … la fel cum şi eu ştiu destul de bine situaţia ta! Am fost dar asta nu m-a împiedecat să nu plec de la Braşov, nu doar cu câteva lacrimi ci plângănd deabinelea. Andrei nu înţelegea de ce … încerca să îmi explice ca vor mai fi momente frumoase … şi eu nu voiam săi explic de ce plâng. Poate că şti sau poate că nu, dar au fost cele mai frumoase momente din ultimi 2 ani! Şi plângeam pentru că durase foarte puţin şi trebuia să mă întorc acasă, locul pe care nu l-am considerat niciodată casa mea, trebuia să revin iar la aceleaşi probleme la aceeaşi rutină de zi cu zi!

pict0063.JPG

P.S: Data viitoare voi veni cu tine pe patinuar şi poate reuşim să mergem şi cu spatele! Pentru că va exista o dată viitoare (am lăsat prea multe lucruri nevăzute şi oricum trebuie să mai ajungem şi pe pârtie), mai mult decât atât cred că acolo am lăsat zâmbetul meu profesional pentru că astăzi la lucru nu am mai fost acelaşi Ionuţ, şi toţi se întrebau ce am!

By Ionuţ

Reclame

Sinaia, cu bune şi rele

27 ianuarie 2008

 

Am senzaţia că ar fi trebuit să fiu aici mai devreme. În sfârşit, deci… cum spuneam, trebuie să ajung la Sinaia! E dimineaţă. Afară este destul de cald, mai că aş crede că nu mai e iarnă şi voi ajune la Sinaia degeaba!

 

La Sinaia urma să fim 4 persoane: Eu (Ionuţ), un coleg de facultate, un vecin şi Clau (pe care urma să îl cunosc oentru prima dată). Din Alba Iulia vom pleca 3 persoane, Clau fiind din Codlea (Braşov). Este 7 şi 10 minute şi trenul va sosi la 7 şi 20 de minute şi în gară sunt doar eu! Spre Braşov plecăm doar 2 persoane (nu intru în detalii).

 

Fac o mică paranteză pentru a face o precizare. Trenul care pleacă din Bucureşti spre VIENA este un tren foarte curat, vagoane curate, climat, mese la fiecare scaun, alimentare cu curent, uşi automate … şi asta este doar clasa a 2, călătorii de la clasa 1 au posibilitatea să şi doarmă! În ciuda faptului că Românii sunt consideraţi „ţigani împuţiţi, ei se străduiesc să ofere călătorilor străini (sunt foarte mulţi străini care circulă cu aceste tren) cele mai bune condiţii. În schimb trenul care vine în România este sub orice critică… Mă întreb oare unde este adevărata ţigănie?

 

Dar să trecem peste că acest lucru ne intereseaza din ce în ce mai puţin de câţiva ani buni!

 

Braşov. Vreme destul de rece dar zăpadă … nimic … sau cel puţin nu suficientă. Mai sunt 50 de km până la Sinaia şi suntem oarecum dezamăgiţi că nu vom găsi zăpadă! Dar nu a fost aşa … La Sinaia nu numai că era foarte multă zăpada dar mai era şi vijelie!

 

Claudiu, colegul meu de blog, omul pentru care am toată stima admiraţia, şi respectul posibil, omul la care ţin destul de mult, urma să urce din Braşov.

 

Predeal, Buşteni, Sinaia! O zonă foarte frumoasă, privelişti încântătosare … NO COMMENT!

 

Cine îmi spune că în Sinaia nu ai unde să te cazezi sau să mănânci jur că îi dau ce vrea, mai mult mă şi arunc în Mureş dacă are dreptate. Vile, vile pensiuni, hotel, hotel, hotel, iar pensiune , pizzerie şi tot aşa… cam aşa stă treaba!

 

Ce a fost bine şi ce a fost rău? Legat de Sinaia, nimic de reproşat! Legat de mine … M-am simţit foarte bine chiar dacă telecasbina nu a funcţionat din cauza furtunii, şi nici pe pârtie nu sa putut urca din aceleaşi motive!

 

Cel mai important pentru mine a fost faptul că l-am întâlnit pe Claudiu. Iar cel mai rău a fost faptrul că a durat foarte puţin. A fost cum spunea şi Claudiu, o mică scăpare de acasă, o mică evadare de tot ceea ce mă presa.

 

 

P.S.: Am plecat din gara din Braşov plângând (la propriu) pentru că au fost cele mai frumoaste 2 zile petrecute departe de tot din ultimi doi ani! 2 zile în care m-am simţit PREA bine, în care am fost cu adevărat fericit, şi totuşi a durat foarte puţin. Pot spune că am fost total deconectat de tot! Dar o să fie o dată viitoare, întotdeauna este!

 

By Ionuţ

 

 

Eşti împotriva mea astăzi!

Toate ca toate dar azi ai Tu ceva cu mine … Ziua, după cum bine şti, a început destul de prost! Mi-e somn, mi-e rău şi totuşi ….: DUTE LA LUCRU, NU?

Ei bine asta trece repede şi azi trebuie să rezolv problema aia cu transportul la Sinaia! Şti Tu … Ţi-am spus de multe ori în rugaciunele mele că vreau să ajung la Sinaia! Şi şti foarte bine şi de ce!

DA! PERFECT! Nimic nu mă împiedică să ajung la Autogară să vorbesc cu firma pentru transport! Deci … Stau la lucru până la ora 3, de la 3 până la 3 jumate ajung la gară stau 5 minute de vorba cu firma respectivă şi gata la ora 4 sunt la facultă pentru examenul ăla de care îmi era frică!

Sună telefonul!

„- Vezi că sunt pe drum acum vin la tine să mergem la gară.”

„- Nici o problemă! Dar fă cumva să te grăbeşti că trebuie să ajung la 4 la şcoală!”

Mdaa … Trafic, aglomeraţie … oare e mâna Ta, Doamne? Cum socoteala de acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg ajung si eu la Autogară pe la 4 fără 20 de minute! Întru repede repede….

„- Trebuie să aşteptaţi un pic că avem un control şi nu putem să face calculele pentru tansport acum”

Mare lucru… cât poate să dureze? 10? 15 min?

„- Eşti sigur?”

„- Nu mai pot să stau! Trebuie neapărat să ajung la examen!”

Iau un taxi să ma ducă până la şcoală că aşa poate ajung mai repede… IAR? IAR aglomeraţie? Unde mergeţi fraţilor toţi? Că suntem o mână de oameni în oraşul asta! OK, OK calmează-te că acum ajungi!

Examenul nu l-am ratat … dar cel care a rămas să vorbească pentru transport nu a rezolvat nimic!

Of, Doamne… de ce nu vrei Tu să ajung la Sinaia? De ce mă fereşti? Ai Tu motivele tale… Dar eu acolo vreau să ajung şi, cu permisiunea Ta desigur, o sa ajung!

Gata! Am terminat! Text extras din mintea mea!

by Ionut

Eu? 5 000 Lei! Tu?

Toţi ne-am întrebat dacă viaţa noastră are preţ! Acum câtva luni puneam întrebarea: „Este suferinţa preţul fericirii?”. Unii spuneau că DA alţii că NU, părerile sunt împărţite!

Ei bine uite o întrebare care a circulat de multe ori pe blog şi peste tot în jurul meu:

Oare viaţa are un preţ?

Păi să vedem … cum privim? Are sau nu viaţa preţ?

Dacă întrebăm o persoană care are nevoie de bani pentru a trăi o să spună că viaţa lui are un preţ … 100 000 Euro pentru o operaţie care îi va salva viaţa, nu?

Dacă întrebăm pe un om care a avut în viaţa totul vom putea să obţinem oarecum un răspuns asemănător, pentru că din punctul lui de vedere viaţa are preţ … fără bani ar fi un nimeni, fără bani nu ar putea să trăiască deci fără bani este mort! (doar din punctul lui de vedere).

Dacă întrebăm un om sărac posibil să primim acelaşi răspuns … „fără bani nu am ce mâncă, dacă nu am ce mâncă nu trăiesc, deci sunt mort!”

Cine poate găsi adevărata valoare a vieţii? Unde putem spune că viaţa noastră are sau nu preţ? Când putem să spunem că suntem 100% convinşi că viaţa are un preţ şi vom şti exact care este acesta? Sau din contră, când vom fi cu adevărat convinşi că viaţa este de nepreţuit şi că nimic nu poate fi mai valoros ca viaţa?

De curând am avut parte de o veste foarte proastă! Un om la care ţin foarte mult mi-a mărturisit că suferă de o boală destul de grea … Cancer! 😦 Viaţa lui are un preţ?

De un singur lucru sunt absolut sigur … dacă voi putea să îi dau o parte din mine ca să trăiască aşa va fi şi nimeni nu poate să mă împiedice să plătesc preţul asta! Dacă acesta este preţul va fi plătit cu cea mai mare plăcere!

Eu nu ştiu şi nu vreau să mă pronunţ în legătură cu acest subiect! Eu doar am pus întrebarea aşa cum am fost rugat … Eventual voi lasa şi părerea mea într-un comentariu dar nu în articol!

Şi aici părerile sunt împărţite şi te aştept cu părerea ta, indiferent care este aceasta!

Ionuţ

De 7 luni „Visăm Împreună!”

De 7 luni suntem Clau şi Ionut şi de 7 luni Visăm Împreună cu tine!

În ciuda tuturor criticilor răutăcioase pe care unii bloggeri le fac, împotriva tuturor celor rău intenţionaţi vom fi mereu aceeaşi! Şi nicoodată nu ne dăm bătuţi!

Cine e Ionut? Cine e Clau? Oare ai aflat? Oare şti ce vor? Oare şti ce caută aici? Pentru cine suntem de 7 luni aici? Răspunsul se afla la tine! Tu eşti cel care ai fost alături de noi de 7 luni!

Şi nu ne oprim aici! NU! Nu o să dăm satisfacţie celor care nu ne vom! Nu suntem aici pentru voi fraţilor! Suntem aici pentru cei care cred în noi, pentru cei care nu au adus injurii la adresa noastră, pentru cei care ne-au acceptat aşa cum suntem şi care ne-au susţinut!

Nu fac „Gura mare” cum spunea un blogger pentru trafic … dacă am reacţionat se ştie pentru ce am făcut-o! CRITICĂ-MĂ! Părerea ta nu va fi ştearsă aşa cum fac alţii!

Totuşi vreau să mulţumesc unui tânăr foarte inteligent care a acceptat să mi se alăture: Clau

Tot respectul meu îl au Alex si Edy , pe care îi respect şi merită să îi numesc CEI MAI BUNI, şi ei ştiu prea bine de ce!

Dintre bloggeri care mi-au fost aproape de ceva timp vreau să amintesc pe: Clau, Moflea, Justin, Marian, Sorenson, Victor, KiRa, Not Alone, Guitz’s Blog, Bursuc, Ra3k(Alex)

şi alţii pe care poate am uitat să îi menţionez!

Dintre comentatori se regăsesc mai sus printre bloggeri dar şi: Alexandra, Ovidiu. Iulian Rosu, Clauu, Mona, Andrnw , AdRiAn, ioana , Dragalina, Andra Valentina , Mr.Lonely şi mulţi alţii!

AICI ESTE LOCUL VORSTRU! EŞTI LIBER SĂ VORBEŞTI FĂRĂ REŢINERI!

La mulţi ani! La mulţi ani vouă!

by Ionut

Sfântul Ioan Botezătorul!

UREZ UN SICER LA MULŢI ANI TUTUROR CELOR CARE POARTĂ NUMELE DE IOAN, ION, IONEL, IONUT, IONELA ŞI IOANA! BUCURAŢI-VĂ CĂCI PURTAŢI UN NUME SFÂNT! (By Ionut)

„In ziua dupa Botezul Domnului (7 ianuarie) Biserica Ortodoxa praznuiste pe sfantul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului, cel mai mare dintre profeti, glasul care striga in pustie „gatiti calea Domnului”, care sta la granita dintre cer si pamant si uneste Vechiul si Noul Testament.

 

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul a fost fixata cu 6 luni inaintea Craciunului (cand se celebreaza nasterea lui Iisus), pe 24 iunie. Nasterea Inaintemergatorului a fost anuntata de Arhangelul Gavril care i-a transmis totodata preotului Zaharia, tatal proorocului, cand acesta se afla in templu, numele pe care Dumnezeu l-a harazit copilului, Ioan. Cunoscut pentru viata sa ascetica si, cu deosebire, prin regimul alimentar bazat pe consumul vegetal, Ioan Botezatorul a devenit patronul zilei in care se desfasoara complexele rituale populare in centrul carora se afla simbolul vegetal, asociat in mentalitatea traditionala cu gradina Edenului si viata vesnica.

 

Poporul de atunci l-a numit pe Ioan Botezatorul, fiindca chema pe oameni la pocainta si-i boteza in raul Iordan afundandu-i cu tot trupul in apa. El zicea poporului: „Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor!”. Lasa sa se inteleaga ca aceasta imparatie, atat de asteptata de evrei, nu se cucereste nici cu sabia, nici cu aurul, nici prin rascoale, ca ea este de o alta ordine, o imparatie cu totul duhovniceasca, imparatia sufletelor, unde se intra prin pocainta si se traieste prin iubire si milostenie.

 

Intr-o zi, Ioan zari printre multimea care venea la el un tanar la treizeci de ani pe care nu-l vazuse niciodata; la vederea Acestuia cu numele Iisus, Ioan se trase inapoi cuprins de frica si-I zise: „Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine??”.

 

Trimis de Dumnezeu in desert sa anunte vestea cea buna a venirii lui Mesia, si sa pregateasca calea lui Iisus, Ioan isi implineste misiunea botezand pe Isus in apele Iordanului. De acum stralucirea lui urma sa scada, iar a Mantuitorului sa creasca.” (Preluare Ele.ro)

Înţelege viaţa … şi respect-o!

„Prietene nu încerca să afli cine sunt; nu vei şti niciodată. Eu nu vreau să acceptaţi nimic din ce spun, eu nu vreau nimic de la nici unul dintre voi. Nu îmi doresc popularitatea, nu vreau să fiu flatat sau să mă urmaţi. Fiindcă sunt aşa de îndrăgostit de viaţă, nu îmi doresc nimic. Aceste întrebări nu au importanţă, ceea ce are importanţă este faptul că vă supuneţi şi permiteţi ca judecata voastra să fie pervertită de autorităţi. Judecata voastră, mintea, afecţiunea şi viaţa vă sunt murdărite de lucruri care nu au valoare şi aici se găseşte tristeţea.“

(J.Krishnamurti)

Viaţa este un extraordinar mister – nu misterul pe care îl întâlnim în cărţi, nu misterul despre care oamenii vorbesc, ci misterul pe care fiecare trebuie să îl descopere pentru sine; de aceea este aşa de important să înţelegi puţinul şi măruntul şi pe urmă să înţelegi şi dincolo de acestea.