Arhivele lunare: August 2009

„Îndemn” de Demonstene Botez

Când te duci seara la culcare
Şi-ţi pui o mână sub obraz,
Să te întrebi cu îngrijorare
„Ce am făcut eu oare azi?”

O zi trecută fără fapte,
Care să-ţi fi rămas în minte,
În viaţa ta e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte

E ca şi cum n-ai fi trăit ,
Şi ţi-ai pierdut o zi din viaţă,
Şi soarele s-ar fi oprit,
Căzut în somn de dimineaţă.

Cât timp tu n-ai făcut nimic
Pământul sa-nvârtit o dată,
Şi doară nu-i atât de mic,
Şi-a dus în spate lumea toată.

Să-ţi fie aceste vorbe-ndemn
Al vieţii tale care vine,
Să laşi pe unde treci însemn
Că ai făcut şi tu un bine.

Şi de eşti vrednic cum aş vrea
Drept semn al timpului prezent,
Tu să ridici prin munca ta
Şi gândul tău, un monument.

AUTOR: Demonstene Botez

Reclame

„Stăteam şi priveam …”

Am găsit asta undeva prin documentele fratelui meu şi mi-a plăcut!

„Stăteam şi priveam
Întunericul infinit
Şi imi doream mai bine
Să nu-l fi privit,
Durerea gândurilor
Ce prin cap îmi treceau …
Îngerii ce mă păzeau,
Nici ei nu mai zâmbeau”

SURSA: Necunoscută

Revin melancolic ca întotdeaua

Vă salut dragi cititori ai blogului. Sunt sigur că nu prea mă ştiţi pe mine dar n-am prea apucat să scriu dat fiind faptul că mai mult am fost plecat şi n-am avut acces la internet. Acest lucru nu se v-a mai repeta deoarece de acum voi sta mai mult acasă şi voi avea timp să scriu.

Revenind la titlul articolului, de curând, chiar în această seară am trăit din nou unul din acele sentimente care n-ai vrea să le simţi din nou dar care îţi fac bine oarecum.

Ca de obicei, la ora asta eu stau în faţa calculatorului, ascult muzică şi mă plimb cu un camion prin Europa (într-un joc, evident). Melodiile se schimbă treptat-treptat din ceva ritmic şi vesel în câteva cu ton melancolic şi care te îndeamnă la meditaţie … ascultând melodia Cumicu – Nu mai vreau ft. Blazon mi-am adus aminte de momentul despărţirii de singura fată ce am iubit-o până acum, ciudat dar am simţit în acelaşi timp împăcare, regret dar şi calm.

Poate mulţi ve-ţi zice că este penibil ceea ce scriu eu aici dar până la urmă … orice om are sentimente, indiferent de vârstă.