Arhivele lunare: iulie 2008

Dubla personalitate

Regia
Andrei Gheorghe
In rolurile principale
Florin Piersic Jr., Andrei Gheorghe
Gen
Scurt metraj

Reclame

Ciudat ca blogul se numeste savisamimpreuna, daca sunt cinic pot gasi o contradictie intre titlu si continut, dureros de batatoare la ochi .

Deci tu esti Ionut si eu Claudiu . Cand nu scrii tu ceva ce te framanta si te face sa suferi..scriu eu , asta inseamna ca visam impreuna?

Doar ca altfel nu cred ca se poate,, asa se pare ca ne-am nimerit.

Mai jos citisem ca cineva te-a rugat sa nu te opresti din scris..nu reusesc oricum sa inteleg de ce te-a rugat asta. Doar din politete poate, pentru ca altfel..de ce ?

Vreti stari de fapt ? Va dau eu stari de fapt .

Nu este o afacere, e doar asa cum spune Mircea Badea spiritul de turma care indeamna lumea sa scrie pe bloguri. Gandeste-te ca nu ai fi singurul, sunt mult prea multi care au fost deja unde esti tu, au cazut si nu i-a ridicat nimeni. Atat de multi incat au creat un fenomen raliat la banalitate astazi. Cei care n-au sa ridice niciodata capul mai sus de umar. Pentru ca pe capul lor vor calca intotdeauna altii impinsi de noroc sau putere sau dorinta, sau toate la un loc sau cate putin din toate. Straturi sociale care se calca in picioare sa atinga varful societatii, adica puterea. Adica rolul care ti se da, sa sprijini norocul altuia sau nesabuinta. Adica un contribuabil al carui singur progres in 30 de ani este dublarea salariului minim pe economie si o masina in rate. Existau si inainte saraci dar nu ca acum. Opinia publica are parerea ca progresul societatii impinge totul in sus si cumva face si saracia si pe saraci sa progreseze. Progreseaza dar nu in sus, ci in fata si in spate, se intinde nu se ridica. Pentru ca nu e o evolutie, nu e un progres bine dozat, e o conglomeratie de interese si idei progresiste care creaza aici o democratie, dincolo un comunism un socialism un nationalism, oameni mici cu idei mari, al caror singur avantaj e faptul ca au avut curajul sa se desprinda de spiritul de turma si sa ia un toiag oarecare in mana. Sa nu mai behaie ci sa latre. Tu poti asta, eu pot asta, oricine poate asta, sta in fiecare om de la cel mai sarac din ce in ce mai putin pana la cel mai bogat, puterea de a se teleporta direct prin straturile sociale in varf. Spun asta pentru ca departarea de punctul maxim de atractie al societatii, creste forta gravitationala, si prin urmare esti mai motivat decat unul din fata ta. Esti cu atat mai motivat, cu cat sunt mai multi in fata ta. Nu esti deloc motivat cand nu pricepi nimic din ce se afla in fata ta. Daca ar trebui sa urci … sau sa cobori? Sa faci o scoala sau sa spargi un magazin …? Sa ceri ajutor sau sa iti atarni un lat de gat? Sunt alegeri, si sunt corecte intotdeauna oricare ar fi. Daca n-ar fi corect sa alegi ori una ori alta, nu ti s-ar mai fi dat sa alegi. Erai un robot si alegeai intotdeauna aceleasi chestii si le puteai face. Totusi fiindca e vorba de o forta gravitationala care atrage totul in jurul soarelui ei, te poti gasi la un moment dat in afara acelei forte, nu mai esti motivat, brusc nu mai vrei bani, nu mai vrei putere, glorie, frumos, placere, implinire, brusc nu mai vrei nimic din toate acelea, te gasesti in eter, in locul unde nu te atrage nimic, te gasesti in stare latenta, astepti sa fii tras inapoi. Dupa atata asteptare uneori ramai fara aer, cazi,gata, nu mai e. Cine a fost ? unu, statea pe strada cutare, a facut liceu cutare … ei si ? A murit ? Cand ? Ce faci, mergem maine la film? Asa isi aduce aminte opinia publica de pilonii ei de sustinere. Pentru ca daca n-ar fi aceia care mor fara sa stie nimeni de ei, ar cadea cei de deasupra ca sa le ia locul. Saracia turbata da posibilitate cetateanului de rand sa isi exprime parerile democratice in conferinte proliferice la colt de strada sau pe santier sau la Duminicile la gratar. Cetateanul de rand este cel mai mare vizionar dintre toti. El se afla la mijloc cu picioarele in noroi, si cu papuci auriti in cap. Isi poate da cu parerea si despre oamenii strazii, si despre politicieni fara ca unul sau altul sa il contrazica, si fara ca parerea sa conteze. Asta face echilibrul perfect si il tine pe el cetatean in stratul din care face parte. Nu contezi decat daca stai acolo si iti indeplinesti rolul tau. Cine urca? Cine coboara? Cine intreaba? Cine isi perinda parerile pline de entuziasm pe un blog fara rost?

Nu-mi indica decat un experiment toate astea … E un experiment totul, viata, raspandirea,viata e testata, si e testata capabilitatea ei de a evolua indiferent de conditii. Pentru coordonatorul sef al experimentului nu conteaza cine o va face, cine va ajunge sus, cine lupta si isi castiga avere, cine e fericit si cine nu. Pentru el conteaza doar rezultatul final, stadiul la care s-a ajuns. Scopurile individuale sunt lasate sa rasara din pamant pentru cine intruneste facultatile mintale sa isi incropeasca unul. Sunt lasate ba in soarta lui Dumnezeu ba in cea a Mamei Univers, ba in cea a copacului Gaia, si se pot cumpara la pret de nimic. Trebuie doar sa intrebi: care e scopul meu in viata ? Nu stiu alege unul, le gasesti la orice colt de strada. Sunt gratis! Scopuri in viata pentru fiecare, nu se epuizeaza stocul niciodata. E un nenorocit de experiment si eu sunt cobaiul drogat din labirint. Orbecai dupa iesire. Omul striga, scopul raspunde, evolutia te infunda. Omul si scopul sunt autostopistul si masina care opreste sa il ia si sa il dupa pana oriunde are ea chef sau pana unde are autostopistul chef. De unde a venit masina aia? Nu conteaza, tot ce conteaza e ca s-a nimerit in drumul meu, i-am facut cu mana si a oprit. Pentru ca sunt si care nu opresc. Cand ajungi la disperare te poti aseza in mijlocul strazii si faci semne cu amandoua mainile. Se intuneca, esti disperat, nu mai poti ramane pe marginea strazii peste noapte. Daca ai ghinion si scopul tau e prea nebun, da peste tine in viteza si te culca sub roti. Sub rotile masinatiunii careia tocmai ai cazut victima. Te-a pacalit, nebunule. Ai asteptat un scop si a venit moartea. Sa fi asteptat prea mult?

Zambeste, inca mai ai dinti frumosi, inca te mai plac fetele pentru ca esti natural, nu pentru ca banii te fac sa pari natural. Inca esti prea mic sa te judece pentru statura, si prea neexperimentat sa te judece pentru greselile care le faci. Daca Bill Gates si-ar fi pus in cap sa ofere un salariu decent in fiecare casa, in loc de un calculator, unde ar fi ajuns ? La azilul de nebuni. Nu poti fi atat de nebun incat sa vrei binele la toti. Binele tau e ala care iti da aer sa respiri. Daca altii iti fac bine, atunci ei sunt binele tau, fie. Dar nu toti. E prea riscant sa te increzi in Dumnezeu. Nu stii niciodata daca te va ajuta, daca ce vrei tu vrea si el pentru tine, defapt nu stii niciodata nimic. E doar un teanc de vase pe care sa il faci praf in momentul in care ti se rupe craca de sub picior si te scalzi iar in rahat. Cazi cu tot cu farfurii, te impung cioburile in cadere, te infurii, si ce faci ? Dai vina. E singuru lucru bun pe care il constati in acea clipa. Ca ai pe cine sa dai vina. Nu mai ti-e frica sa spui fratelui, sorei, prietenului, dusmanului TU ESTI, TU MI-AI FACUT ASTA. Nu, dai vina pe Dumnezeu. De ce ? Pentru ca e simplu, nu-ti raspunde niciodata si asta o iei ca pe un consimtamant. Aha, deci nu raspunzi, deci am dreptate. Eliberare, ce bine e cand ai pe cine sa dai vina fara sa suferi consecintele. Vrei implinire? Iesi in strada si striga: Vreau implinire! Vei primi ori o bataie zdravana, ori priviri admirative. E ca si ghicitul in cafea doar ca nu mai platesti cu bani platesti cu propriul curaj. Cu ocazia asta afli si daca ai asa ceva. Daca nu, la ce te mai zbati? La ce mai speri ca nu e asa cand e asa? la ce mai speri ca defapt ca daca si pe dincolo. Asta ti-e locul aici fii. Totul, nelinistea, sperantele desarte, ideile, suferintele totul face parte din starea de normalitate a stadiului in care societatea te-a pasat. Esti util ei chiar daca esti inutil tie insuti. Chiar daca esti inutil tuturor din jur. Esti util pentru ca reprezinti o parte din experiment. Devii inutil cand mori si nu mai reprezinti. Se poate mai simplu de atat? Infinge cutitul in cineva si spune-i din toata inima: MERITI. Poate ca inainte sa isi dea sufletul se intreaba de ce. Poate ca si tu te intrebi la fel. Poate ca toti se intreaba, merita oare? Da, merita pentru ca te-a lasat sa o faci. Daca avea puterea sa te impiedice, nu merita. Asa ajunge omul de jos, sus. Asa se ridica, murdarind zeci, sute mii de lame de cutit in piepturile din fata. Cine il judeca pentru asta? Opinia publica.

Opinia publica are memoria scurta si judecata ingusta. Tinde sa fie extrem de agresiva dar pentru scurt timp. Te uita. Azi te scuipa si iti arata pumnul, maine nu te mai baga in seama, poimaine nu mai stie cine esti. Daca te-ai sters de scuipat inainte sa iei o boala oarecare, si te-ai ferit te pumnul ei, ti-ai castigat dreptul sa fii rasfatat de aceeasi opinie publica cu <te-ai scos> asa cum unul care n-a fost la fel de dibaci ca tine e rasfatat de justitie cu <te-ai ars> . Alegerile. Spiritul nefericit dar visator e tentat sa spuna de multe ori: vreau sa ma pot intoarce in timp … cat? Doar inainte sa se intample asta … sau ailalta … nefericitule, daca viata ta a ajuns asa de nesuferita incat vrei sa te intorci in timp … intoarce-te dinainte sa te nasti si alege sa nu te mai nasti. Lasa locul altuia. Sau scrie un roman despre asta. Il vinzi, pentru ca se va vinde foarte bine, te asigur. Intr-o clipa nasti din suferinta ta o marfa excelenta. In scurt timp iti vei vedea numele in ziar acolo unde te asteptai sa fie pe o piatra de mormant. Cine e? Habar n-am! A scris o carte, ai citit-o ? Da, e grozava … mergem maine la meci?

Clau

Spre dimineaţă

Plouă. E frig, dar ce contează? Cui îi mai pasă dacă simt sau nu frigul? Dacă mi-e bine sau nu? Până la urmă asta este cel mai puţin important, chiar dacă mă doare cel mai mult. Mă plimb de nebun pe unde apuc şi tot pe acolo mai scriu un rând.

E frumos afară … e frig cum spuneam dar este frumos. Plouă … destul de tare dar este linişte. O linişte pe care am căutat-o o viaţă întreagă. O linişte care sperie, dar o linişte care aduce siguranţă în dufletul meu. Poate aş vrea ca cineva să fie aici, poate că de fapt nu mai ştiu ce vreau. Sunt aiurea şi m-am obişnuit să suport situaţia asta ş, vorba ta Clau, a cam ajuns să îmi placă.

Pentru cienva în lumea asta sunt sigur că nu sunt corect. Nu e drept să mă ştie aşa, dar se va obişnui. Pentru că oameni se obişnuiesc cu toate. Cu înjurături, cu vorbe grele, dureroase, vorbe care lasă răni adanci în suflet. Ne obişnuim şi cu indiferenţa celor dragi nouă. … Ahhhh pe cine încerc să mint? Nu mă pot obişnui cu indiferenţa.

Hopa … O lacrima îşi face loc pe obraz. O lacrimă nu mă lasă în pace. Nu este destul că plouă neîncetat? De ce nu mă laşi în pace? De ce nu stai acolo de unde ai venit? Nu da frâu libertuturor că nu vreau să plâng. De fapt sunt aşa de încurcat că de fapt vreau să plâng să urlu, să mă descarc dar mereu trebuie să „pun masca”. Stai acolo nu înţelegi?

… … Nu mă ascultă! 😐 Şi este urmată de alta, şi alta … şi alta.

„- Eşti un ratat!

– Tu nu ai nici un drept să mă faci pe mine ratat!

– Tocmai că …. Alo?

– …. …. ….”

E clar. Ştiu că nu înţelegi. Dar eu ştiu ce spun. Nu e greu să înţelegi. Poate că nu era corect să-mi fac fratele un „ratat”. Dar acum este deja de.al dracu prea taryiu să mai conteze. Dar … e tarziu este aproape dimineaţă.

„- Eştiu un handicapat. Să dispari din casa mea. Futu___ Dumnezeziiii ______________ Bagame-aş p__________ Futu__ gura mătii. etc, etc, etc, etc”

Oare astea sunt învăţăturile părinteşti? Întreb şi eu că nu ştiu. Cel puţin eu astea le-am primit. Dur nu? Nici asta nu contează.

Se luminează de ziuă. E noroi peste tot. Asta este. Dacă ai şti ce frumos este … Aş vrea să adorm pe un câmp în mijlocul naturii fără să îmi pese de oameni şi de nimic. Să mă ploaie acolo să mă murdărească şi să nu conteze.

Eşti un simplu cititor de care eu mă ataşez. Şi asta pentru că nu te cunosc şi totuşi îmi eşti aproape, şi totuşi îmi eşti drag indiferent unde te-ai afla. Carmen … îmi zboară gândul la cuvintele tale. De ce mă consideri prietenul tău de suflet? Şti cine sunt eu? Sunt un nenorocit, aiurit un tâmpit care în loc să doarmă stă de nebun pe străzi şi pune negru pe alb câteva rânduri. Judecă-mă! Asta fac toţi.

by Ionut

Ajută-mă!

Nu mai pot. Ajută-mă să înţeleg că merită. Spune-mi dacă merită să continui!

BACALAUREAT de căcat

Vezi ce se întâmplă lângă tine? Vezi cum şi BAC-ul este fraudat PE FAŢĂ? Observi că nu mai ai nici o valoare şi BACALAUREATUL nu mai este examenul maturităţii ci mai degraba un mod de aţi expune în public ultima invenţie în materie de copiat? Eh … de copiat se copiază, toţi am copiat măcar o dată în viaţă. Şi chiar mulţi dintre noi am copiat la examenul care se vrea a fi un examen de maturitate. Ei bine asta este mai puţin important dar când nici măcar să te mai oboseşti să citeşti ceva ci doar să plăteşti pentru a fi promovat … e deja batjocură. Cu atât mai mult cu cât s-au pus la dispoziţia elevilor subiecte şi rezolvări ale subiectelor posibile pentru bacalaureat.

Îmi pare rău să zic asta dar învăţământul se duce dracului. Şi până să ajung eu să schimb ceva totul va merge la fel de prost 😀 ! Avem o ţară frumoasă, ne mândrim că suntem români, dar nu şti să legăm două fraze în limba română, pentru că nu cunoaştem nici cele mai elementare norme de scriere şi vorbire în limba română. Da, ştiu ce o să spui, că nu e vina ta, că, ce poţi tu să faci. Adevărat, nu e vina ta. E vina lor, a celor care şi-au însuşit calitatea de profesor dar au fost mai mult muncitori ai sitemului de învăţământ decât dascăli adevăraţi.

Nu e de mirare că într-un Colegiu Tehnic (cotat ca fiind unul din cele mai bune colegii din Alba Iulia) procentajul de promovabilitate la Bacalaureat a fost … sub 35%. Te întreb … este normal? Eu zic că nu. Nici nu mai spun de alte licee, grupuri şcolare sau colegii mai puţin importante care îţi dai seama ce procent a avut.

Oricum … BACALAUREATUL este treapta care îţi arată cum vor fi următorii 3 (4, 5 sau 6) ani de facultate: corupţie, fraudă, copiat la greu şi … cunoştinţe de specialitate zero! un mare ZERO! 😦 Păcat că se întâmplă asta în ţara care a dat o dată mari savanţi, poeţi şi mari inventatori.

Dacă aş avea puterea şoferii, medicii şi dascăli ar fi primii vizaţi. Pentru că să fi şofer şi să nu respecţi regulile de circulaţie, să fi medic şi să faci mari erori pe masa de operaţie sau dascăl şi să nenoroceşti minţile şi educaţia unor copiii, este CRIMĂ. În toate trei cazurile se pierd vieţi, în diferite forme.

Dar viaţa e frumoasă …

BUCURĂ-TE DE EA! by Ionut