Arhivele lunare: Mai 2009

ESTE OFICIAL!

Acum nu mai poate fi contestat!
ALBA IULIA a intrat astăzi în CARTEA RECORDURILOR!

„MAREA ÎMBRĂŢIŞARE” a reuşit să scoată în stradă aproape 10 mi de albaiulieni! OAMENI care au dorit ca oraşul lor, mândria ţări, simbol a tot ce înseamnă România Mare, să ajungă în Cartea Recordurilor. Şi nici nu se putea un record mai „călduros” şi mai „iubitor” decât o dulce îmbrăţişare a cetăţii.

La „Marea Îmbrăţişare” a participat şi preşedintele României, care sincer aş fi vrut să fi fost aici din dragoste pentru istorie şi pentru această bucăţică de pământ, dar sunt sigur că altele au fost intenţiile dânsului! Tu şti bine la ce mă refer nu?

TU, cetăţene, române, albaiuliene … TU eşti sufletul acestui oraş! Să demonstrăm tuturor că Alba Iulia nu este un mic oraş fără importanţă. Că Alba Iulia nu este un oraş cu „locuitori plictisiţi” cum citeam pe un site.

Să demonstrăm tuturor că Alba Iulia are suflet, viaţă, personalitate.

AJUTĂ-ŢI ORAŞUL SĂ PRIMEASCĂ LOCUL PE CARE ÎL MERITĂ PE HARTA EUROPEI!

By Ionuţ

Reclame

Oamenii trebuie să accepte şi refuzul

Asta aşa e. Oamenii nu sunt făcuţi să spună mereu „da” când cineva îi roagă ceva, chiar dacă sunt cei mai buni prieteni. Aceştia trebuie să înţeleagă când nu poţi să-i ajuţi (nu că nu vrei, dar în momentul ăla chiar nu poţi) sau că ceva nu-ţi convine şi nu poţi fi de acord cu ei (de exemplu o poreclă).

De câteva zile sunt în relaţii tensionate cu prietenii mei cei mai buni deoarece au întrecut măsura de câteva ori şi singuri nu-şi dau seama. S-or fi obişnuit cu mine, tipul de treabă care spune mereu „DA” şi face ce vrei tu. Ei bine nu sunt asa, însă nu cred că ei ştiu asta.
Nu prea le am eu cu discuţiile „face-to-face” şi de asta încă nu le-am spus cum stă treaba din punctul meu de vedere. Aşa că încet-încet nu prea i-am mai băgat în seama şi de-asta s-au supărat, fiindcă nu le-am zis ce se întâmplă cu mine.

Ei bine, ştiu, este şi greşeala mea, dar mă gândesc cum să fac să le zic. Cred că trebuie pur şi simplu să le zic ce am de zis şi mai departe, oi trai şi-oi vedea. Totuşi lucrurile nu cred că vor mai fi ca până acuma.

În altă ordine de idei, ironic este faptul că am devenit aşa buni prieteni în urma unor certuri cu alte persoane iar acum m-am certat cu actualii prieteni şi încep să mă înteleg mai bine cu acele persoane cu care în trecut ne-am certat. Sper să rezolv asta cât mai repede şi totul să iasă bine pentru toata lumea.

Departe …

Afară vântul crud şi rece
Loveşte geamul pe unde trece
Privirea mea ce caută-n zadar
O dragoste ce pare-a fi uitată,
O dragoste îndepărtată …

Tânjensc după al tău glas
Ce mă alină într-un feeric ceas
În care-mi şopteai
Cât de mult tu mă iubeai.
Acum stau singur, cu gândul departe …

Departe eşti tu, iubirea mea.
Sufletul mi-e pustiu,
Te vreau aproape
Să-mi şopteşti acele gânduri
Ce m-alinau când tu erai departe

Mă simt singur şi neajutorat
Unde eşti tu să-mi spui ce mi-ai jurat
Că mă vei iubi neîncetat
Aşa cum nimeni nu v-a mai putea ?
Unde eşti tu, iubirea mea ?
Departe … departe …

Una din primele poezii scrise de mine. Sper sa vă placă, căci voi mai pune şi alte poezii.

“Doar un pix, o foaie de hârtie şi un vis.”

Aşa îşi caracterizează viaţa „Un băiat norocos”.

Îl cheamă Cristi şi va fi noul coleg de blog. El va posta sub numele de „Lucky13”. Cel care v-a „visa impreună” cu tine şi cu noi de acum încolo pentru o perioadă nelimitată de timp.

De ce? Pentru ca aşa am hotărât eu. :)) Glumesc! Pentru că merită asta. Eu am citit articole scrise de el … şi pentru mi-a făcut plăcere. Ceea ce îmi place se găseşte aici! Aici este şi Clau, omul pe care, cei care citiţi blogul îl cunoaşteţi deja, aici va fi şi Cristi. Iar prin campania „Invitat Special” încerc să aduc în atenţia ta oameni care scriu frumos, oameni tineri şi plăcuţi!

by Ionuţ

Bugatti Veyron versus Dacia Logan

Acest articol aparţine în întregime autorului (Victor Titimaş) şi este protejat de legea dreptului de autor.

(Legea nr 8/1996).

Ce ai vrea sa conduci? Bineînţeles, oricine ar răspunde prima variantă.

Aproape oricine. Cele 2 maşini nici nu se compara, ca look, ca viteză, manevrabilitate, ca orice. Plus prestigiul. Altfel te uiţi la cineva care deţine o Dacie obişnuită, ca sute altele din apropiere, si altfel la şoferul unui Bugatti Veyron ultimul tip. Foarte rar şi foarte scump. Totuşi, mai apare o întrebare: Dacă Dacia Logan se găseşte în orice colţ de stradă, în faţa oricărui bloc iar Bugatti-ul se găseşte pe o platforma securizată din fata unei vile, încercuit de un gard înalt, plus camere de luat vederi, ce ai prefera să faci? Să mergi şi să iei Dacia rapid, apoi să o conduci oricând şi oricât vrei, sau să stai zile întregi în faţa gardului privind la Bugatti, încercând să îl atingi, visând cum ar fi să ai o astfel de maşină, însă ştiind că îţi este imposibil să îl ai? Poţi să ai şi alte opţiuni: Lupţi toată viaţa să strângi bani pentru aţi îndeplini visul: acela de a face gardul să dispară. Poţi să încerci să spargi încuietoarea şi sa furi Veyron-ul.

Dar nu te vei bucura prea mult de el. O sa fii prins şi făcut să plăteşti un preţ mult prea mare pentru orice maşina. Atunci îţi vei da seama dacă a meritat sau nu să faci asta.

Pe de alta parte, daca vrei, iei Dacia Logan, îi faci nişte tunning şi îţi schimbi percepţia despre ea. O sa afli atunci că o maşina este doar o maşina, indiferent de marca înscrisă pe emblemă. Poţi la fel de bine sa ajungi oriunde vrei în amândouă, poţi muri la fel în amândouă. Oricum, exista şanse mai mari sa mori într-un Veyron decât într-o Dacie. Depinde şi cât eşti de puternic. Poate nu ai puterea să renunţi la Veyron-ul din spatele gardului, poate îţi doreşti să ai maşina. Poate eşti fascinat de ea, de tot design-ul, de tehnologie, de însăşi ideea de a putea deţine şi admira aceasta maşina. Atunci vei mai alege la fel de uşor un Logan? Poţi uita la volanul unei Dacii ca exista un Veyron, când îl vezi în fiecare revista cu maşini, în orice joc, de fiecare dată când treci prin fata vilei sau îl vezi condus prin trafic? Poate nu e important ce maşina conduci, e important ce părere ai despre ea. E important cum te simţi când o conduci. Nu contează viteza, prea multa poate deveni letala, nu contează design-ul, prea frumos atrăgând doar invidie şi ură oarba, contează doar existenta, indiferent de nume sau culoare. Ultima întrebare nu este: „Ce maşina vrei sa conduci?” ci „Vrei sa conduci o maşina?” În final, nu poţi să ajungi din punctul A în punctul B atât la volanul unei Dacii cât şi la cel unui Veyron?

Însa uiţi un adevăr ultim: Ai o singură viaţa. Poţi să o trăieşti cu o Dacie în garaj, făcând cu ea nenumărate plimbă0ri, ieşiri la picnic, bucurându-te de faptul ca poţi ajunge oriunde, atât timp cât pui benzină. Sau poţi să îţi pierzi vremea privind prin gardul metalic la un Bugatti Veyron, chinuindu-te să găseşti o soluţie să poţi să îl ai în garaj, ştiind că ai o şansă la un miliard să poţi să îţi materializezi visul.

Am scris un articol despre maşini? NU. Nu sunt eu specialist în automobile. Am scris un articol mai mult despre viata.

Victor Titimaş, Dej (Jud. Cluj)

Campania „Invitat Special”