Arhivele lunare: Noiembrie 2009

Hai române …

poza

Albaiulieni de pretutindeni, e corect?

ALBA IULIA, TU, oraş simbol al Unirii Naţionale, poţi crede că ROMÂNIA te-a uitat? Ţi-ai fi imaginat vreodată că TOCMAI TU vei ajunge în situaţia asta? În situaţia de a fi uitat, de a fi un oraş amărât pe harta ROMÂNIEI? Nu românii te-au uitat! Politicienii, cei care ne conduc, au uitat de tine! Românii te poartă în suflet ca simbol al Marii Uniri. Cum e posibil ca în CAPITALA UNIRII Ziua Naţională a României să nu fie sărbătorită aşa cum se cuvine? Dar nu vă e ruşine? Nu vă mai satură Dumnezeu, nenorociţilor? Chiar nu vă e frică de un Dumnezeu?

La mulţi ani România!

La mulţi ani Alba Iulia!

Române, poartă în suflet UNIREA. Marea Unire de la ALBA IULIA! Vino în Capitala Istorică şi Spirituală a României. Pentru că TU EŞTI UNIREA! La mulţi ani române! La mulţi ani, albaiuliene! LA MULŢI ANI ALBA IULIA, oraş martir, cinste ţie că ai reuşit să aduci aproape într-o singură ţară toţi vorbitorii de Limbă Rămână!

by Ionuţ Soryn

Reclame

Straie de Sărbătoare!

Mai este puţin timp (sau poate că puţin mai mult) până când vine Sfânta Sărbatoare a Naşterii Domnului. Nu o să urez nimic acum (vom face asta la momentul potrivit). Pentru că tot vine iarna, blogul „Să visam impreuna” a hotărât (de capul lui, aşa singur fără să ne întrebe pe noi, autorii) să îmbrace straie de iarnă. Noua tema a blogului dedicată special Iernii care vine (sau care a venit pe alocuri) va rămâne până în primăvară.

Să aveţi o iarnă cât mai mişto, să vă distraţi, să rădeţi, să mergeţi la săniuş 😀 … şi mai important să nu uitaţi să ne mai vizitaţi din când în când. Noi vom încerca să fim cât mai aproape de tine (aşa cum am încercat şi până acum). Voi încerca să revin şi eu cât mai des (problemele din ultimul timp nu mi-au prea permis acest lucru).

Vreau să mai fac un singur anunţ: Cel mai probabil de anul viitor blogul „Să visăm împreuna” va depăşi „graniţele” online-ului. Vom ieşi în offline printr-o asociaţie nonguvernamentală care va avea ca scop protecţia copiilor defavorizaţi, integrarea copiilor strazii în societate, ajutor la dotarea secţiilor pentru copii din diferite spitale din România. Vom face şi voluntariat pentru informarea tinerilor cu privire la consumul de droguri, tutun şi alcool, informarea oamenilor cu privire la activităţile noastre, totul pentru că suntem SIGURI DOR IMPREUNĂ putem să schimbăm cursul lucrurilor. NOI (eu, tu, împreună şi fiecare în parte), putem să facem un bine copiilor loviţi de soartă. ŞTIU că şi ţie îţi pasă şi sper să ni te alături în lupta împotriva indiferenţei.

Ionuţ Soryn

„Interviu cu Dumnezeu” Octavian Paler

– Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

– Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.

– Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:
– Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

Apoi am întrebat:
– Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

– Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

– Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

„Prietenii stiu de ce”

Nici nu ştiu cum ar trebui să încep. Mă tot gândesc la vorbele unor oameni, unii mai importanţi, alţii mai puţin important în societatea de azi. Iar acum mă tot gândesc la vorba unui tânăr. Un tânăr pe care nu îl cunosc foarte bine, dar care mi-a devenit prieten pentru faptul că este un om plăcut, cu o personalitate foarte faină. Un om în faţa căriua reuşeşti să laşi deoparte caracterul tău de zi cu zi şi să fi mai … bun. Ah, spuneam de o vorbă şi uite că am ajuns să fac o caracterizare. Bun, „Tu nu eşti un model”, asta era (nu îmi aminteam foarte bine contextul în care a apărut fraza asta, deşi este o discuţie recentă).

„Aşa este, nu sunt un model”, ăsta a fost răspunsul meu. Şi nu am explicat acest răspuns tocmai pentru faptul că a urmat o frază de genul „Eu încerc să fiu. Şi chiar reuşesc”. Şi cred întradevăr că încearcă să fie un model. Şi probabil că şi reuşeşte (nu am de unde să ştiu asta pentru faptul că nu îl cunosc foarte bine). În plus eu nu aş accepta un model contemporan. Nu o să spun NICIODATĂX sau Y (om din zilele noastre sau om din jurul meu) este un model pentru mine. Pentru că NU cred într-un astfel de model. De ce? E simplu: Eu am avut o viaţă grea (ceea ce am trăit eu, mie personal mi s-a părut greu, chiar dacă alţii pot să mă contrazică să spună că ei au avut o viaţă şi mai grea! OK! Pot face asta dar pentru mine ca om, atât am considerat greu şi mi s-a părut greu, atât am făcut faţă) şi din cauza oamenilor care au fost în jurul meu am devenit un om care pentru a se „proteja” a devenit un om care atacă. E o formă de apărare. Dar eu nu sunt atât de rău. Nu a existat niciodata acel MODEL.

ŞTIU !!! O să zici că îmi găsesc scuze, dar chiar nu sunt un om rău. Eu chiar nu pot să privesc suferinţa oamenilor, îmi dau lacrimile şi nu mă pot ascunde când văd că unii oameni nu ai posibilitatea de a fi alături de familia lor, când o fetiţă de numai câţiva anişori este grav bolnavă si familia nu are bani să o opereze. Când văd că o altă fetiţă este condamnată să trăiasca 12 ani! 12 ANI OAMENI BUNI! Fără nici o intervenţie medicală, NU se poate face nimic, trăieşte doar până la 12 ani şi … moare! Şi nu plâng pentru suferinţa lor, ci pentru că eu sunt SĂNĂTOS şi nu am ce să fac, sunt legat de mâini şi de picioare, nu am posibilităţi. Mi-aş da TOATĂ viaţa mea nenorocită pentru o viaţa liniştită pentru ACEI OAMENI! Şi acum nu o zic doar pentru impresie „artistică”, o spun din suflet, şi nu îmi pasă cine mă crede sau cine nu!

Dacă Dumnezeu mi-ar lua viaţa în schimbul unei fericiri a acelor oameni aş accepta fără ezitare, şi nu mi-a părea rău pentru nimic. EU sunt cel care a fost lângă oameni care au suferit şi i-a luat în braţe şi i-a strâns la piept şi le-a spus că va fi bine! EU sunt cel care a fost disponibil NON STOP (cei care mă CUNOSC ŞTIU asta), cel care NU a urât în viaţa lui pe nimeni pentru că pur şi simplu NU a ştiut ce e URA!

ÎNTRADEVĂR, nu sunt un model, pentru că doar Iisus Hristos a fost un model pentru omenire! Iar să fi un model nu stă, dragul meu, în limbajul de zi cu zi, ci AICI în suflet. Pentru că folosesc o expresie de genul „Păi atunci, la dracu’, pentru ce să mai fac ….” nu însemană că nu pot fi un om bun.

Şi asta contează, dar eu nu vreau să fiu un model în limbaj. Nu am cum să fiu un model, pentru faptul că nu am un limbaj şi un vocabular atât de variat încât să mă pot considera MODEL. Depinde ce înţelege fiecare prin model. Eu sunt doar Ionuţ (sau Sorin pentru tine), omul care îşi doreşte să fie doar un OM. Şi unul BUN! Prin ce? PRIN FAPTE, nu prin limbaj.

Dacă spui „Eu încerc să fiu un model, şi chiar reuşesc uneori”, pot să îţi spun doar că „Eu încerc să fiu un OM, şi chiar AM REUŞIT (si nu doar uneori, ci ÎNTOTDEAUNA)”. Şi NU, nu este laudă!

Ionut

Sunt BEAT ca porcu’… deci sunt COOL!

Nu am înţeles niciodată de ce trebuie să te lauzi cu faptul că eşti un beţiv ordinar şi că în momentul în care bei puţi ca porcu, te faci de râs iar a doua zi vi în faţa noastră şi zici mândru: „Ce m-am îmbătat asearăăă, eram mangă am căzut sub masă”.

Nu, nu mă refer la tine (cititorule), ci la acei oameni care simt o nevoie sadică de a se lăuda cu faptul că într-o anume seară au fost foarte beţi, au făcut scandal într-un „XulescuCafe Club” sau mai rău, într-o crâşmă ordinară de pe marginea unui şanţ. Chiar mai există şi astfel de oameni.

Într-o anumită zi cu soare, m-am întâlnit cu un cunoscut. Fără să fie întrebat de mine, a simţit nevoia să îmi explice că el are o durere de cap pentru o noapte de beută cu PRIETENII! Pff… frate, asta înseamnă să ai prieteni? Atunci, numai MULŢUMESC şi mă lipsesc. Satisfacţia cu care îmi explica mie faptul că s-a dus în barul „XYZClub” şi a băut acolo pââână dimineaţa şi au făcut scandal şi a venit poliţia … m-a şocat pur si simplu. Tipul era atât de mândru de el, încât am crezut că poate am rămas eu în urmă sau că poate nu am înţeles eu bine şi el de fapt a luat un premiu de excelenţă sau ceva.

Nu o să înţeleg niciodată asta şi … nici nu o să mă chinui foarte mult să o înţeleg! Fiecare să trăiască aşa cum vrea. La urma urmei, toţi o să dăm socoteală pentru ce facem, mai devreme sau mai târziu. Eu prefer o altă viaţă, sunt anti alcool şi prefer să fac o criză când văd sticla de băutură. O criză MULT mai sănătoasă decât un organism distrus de o boală ca alcoolismul (pentru ca da, este o boală).

Ionuţ

GATAAA !!!

Am ajuns într-unul din acele momente în care îmi vine s-o las dracu de treabă, să nu-mi mai pese de nimeni şi nimic! Prea mult stres, prea multă presiune, prea multe griji, NU MAI POT!

Am nevoie de o pauză care se pare că nu vrea să vină, nu mai rezist 😦

Va fi o zi ca oricare alta! … OARE?

Probabil că în această perioadă aş ţine de mânuţă pe cineva să facă doi paşi, trei, patru, cinci … PRIMII PAŞI! Dar nu se poate! A trecut un an îngeraş, îţi dai seama? Te iubesc şi acum, te plâng în linişte şi in secret, să nu mă vadă nimeni, vin la tine fără să ştie nimeni… Pentru că nu pot să fiu puternic în faţa lor. Ei suferă dar eu … ???

Oare cum va fi ziua de mâie? Cum va fi după UN AN? Ca oricare alta? Revin …