Arhivele lunare: decembrie 2009

„Anul Nou cu bucurie…”

anul_nou

„Reţeta pentru un an bun: Se iau 12 luni şi se curăţă foarte bine de amărăciune, mândrie, ură, invidie, frică, irascibilitate şi stres. Se împarte fiecare lună în 28-31 zile, după caz, astfel ca proviziile să ajungă exact 1 an! Fiecare zi se prepară separat: 1 parte muncă, 1 parte linişte, 1 parte umor. Se mai adaugă 3 linguri optimism, 1 linguriţă toleranţă, un praf de bun simţ şi… o picătură de speranţă! Peste aluatul astfel obţinut se toarnă apoi dragoste din belşug… Preparatul gata făcut se aşează pe farfurie şi se împodobeşte cu frunzuliţe de curaj şi încredere în sine. Se serveşte zilnic, cu bucurie, alături de ceaşca de cafea din fiecare dimineaţă! Prezenta reţetă nu se compensează, ea este gratuita si se transmite liber de la om la om, insotita de urarea: Un An Nou darnic si bun, Sanatate Deplina, Fericire Maxima si Abundenta Absoluta!”

Sursa: „Urări pentru Crăciun şi Anul Nou”

Reclame

„Dumnezeu te iubeşte!”

Mereu am spus că Dumnezeu a uitat de mine. Ştia acest lucru şi un tânăr care m-a cunoscut de curând. Spun asta cu voce tare „Dumnezeu NU mă iubeşte, Dumnezeu a uitat de mine” dar mereu în gând o voce îmi răspunde „Ba DA! Te iubeşte.” Ştiam asta dar mereu am negat. Cineva îmi repetă şi în realitate cu voce tare: „Dumnezeu te iubeşte! NU vrei să accepţi asta, dar te iubeşte”. Da, copile, nu vreau să accept asta, mi-e greu, sufăr, dar şti de ce? Mi-e frică de fericire.

La recomandarea acestui tânăr am vizionat un mic filmuleţ cu un om care nu crede în Biblie, care nu crede (aparent la fel ca mine) că Dumnezeu poate să îl iubească, din cauza vieţii pe care a dus-o. Eu am înţeles care este referirea ta, prietenul meu. Am înţeles şi că tu recunoşti acele personaje în viaţa mea. Şi eu sunt acel „Larry” în viziunea ta pentru că şi eu am avut o oarecare poveste mai ciudată. Poate că în discuţiile noastre ai recunoscut acel „tată” care nu şi-a iubit copilul, acea mamă mereu ocupată, locul de muncă unde îmi petrec o parte mare din timp, prieteni… Şi pe „Iisus” al timpurilor nostre în oamenii care îmi spun că „Dumnezeu mă iubeşte”.

Eu ştiu că Dumnezeu mă iubeşte, ştiu că are un plan. Cred în Dumnezeu, chiar dacă pentru unii acest Dumnezeu este doar „Dumnezeul meu închipuit” (cum îmi spunea un prieten). Filmuleţul mi-a plăcut. Creştin nu însemană să fi înscris într-o anumită religie. ŞTIU! Dar filmuleţul nu vorbeşte despre un simplu creştin. Ci un aparţinător al Bisericii Creştine, chiar dacă nu spune asta în mod explicit. Pentru că există o credinţă, o fomaţiune numită „Creştini după Evanghelie”. Deci tot o Biserică este şi asta, tot o politică …

Dacă TU vrei să crezi în Dumnezeu şi vrei să îmi vorbeşti despre el, el TE ascult! Dar nu pot să aparţin unei anumite formaţiuni care spune că nu este o Biserică, dar acţionează ca orice Biserica, ca orice instituţie. EU CRED ÎN TINE, Luci, nu în Biserica ta. Eu te respect pe TINE, te iubesc pentru că îmi eşti prieten.

ŞI DA, Dumnezeu mă iubeşte, şi mă va iubi mereu. Pentru că mereu o să incerc să fiu mai bun decât sunt azi. Îl iubesc pe Dumnezeu chiar dacă nu acţionez mereu ca un creştin. Dar creştin pot să fiu şi dacă aparţin ortodoxiei, creştinismului reformat, creştinilor după evanghelie, penticostalilor, catolicismului, greco-romanilor, romano-catolicilor, sau oricărei formaţiuni creştine. Şi la fel pot fi un bun creştin chiar şi dacă NU aparţin nici unei formaţiuni din cele enumerate mai sus.

Pentru că un bun creştin este cel care crede în cuvântul lui Dumnezeu, care îl iubeşte pe Hristos după cum zice porunca „cu toată fiinţa ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. ŞTIU că nu sunt un bun creştin, încă mai am de învăţat MULTE. Dar o voi face. Voi învăţa să mă rog Lui, voi învăţa ce este aceea o rugăciune, îmi voi căuta şi un duhovnic care să îmi confirme că întradevăr Dumnezeu mă iubeşte.

Are dreptate filmuleţul: În faţa lui Dumnezeu nu mai contează ce religie porţi. Pentru că nu doctrina te face un bun creştin. TU poţi deveni un bun creştin dacă acţionezi ca un bun creştin. Dacă îi urmezi exemplu lui Iisus Hristos. Voi învăţa să fiu bun. Şi chiar dacă nu religia te face creştin ea te sfătuieşte de bine.

Sunt preoţi care te ajută să îl găseşti pe Dumnezeu fără să ceară nimic în schimb. Şti ce cred? Că toţi putem să fim un exemplu. Cred că toţi putem să îl urmăm pe Iisus Hristos, dar mulţi dintre noi nu vor, sau nu văd. Dar adevărata, credinţă NU stă în evanghelişti, catolici, ortodoxi, creştini după nu ştiu ce sectă, penticostali, baptişti, martori ai lui Iehova, Oastea Domnului, Credinţa nu ştiu cum … Se numesc religii creştine, doar atât. Adevărata credinţă stă în Dumnezeu şi bun creştin poţi fi INDIFERENT ce religie îmbrăţişezi. Şi îmbrăţişezi o religie. Chiar şi tu. Şi tu ai Biserica ta. Chiar dacă eşti doar… creştin.

Ionuţ Soryn

Trece şi Crăiunul? DA

Deja a trecut. Eh, mă mint singur. Mai sunt 2 zile. Şi ce? Sunt zile ca oricare altele. Două zile după care spui: „S-a terminat?”, „DA”, „Aşa repede?”, „DA”, „Bine : |”. Mesaje de Crăiun. Toţi oamneii sunt obişnuiţi să trimită, în preajma ORICĂREI sărbători, mesaje. Mesaje mai frumoase sau mai amuzante… în fine. Şti la ce mă refer.

Mă frate, eu în Ajun (azi sau ieri dacă citeşti asta dimineaţa) am primit vreo 2 mesaje… de fapt trei. Unul de la un coleg (şi îi mulţumesc; nu pot să îi răspund pentru că telefonul mi-e blocat), altul de la hmmm stai să mă uit … ce mai contează? Şi un puşti foarte de treabă parcă mi-a trimis mesaj. Dar pot să spun că NICI UN mesaj nu valorează cât o strângere de mână, o vorbă bună, sau un gând frumos sau o surpriză plăcută.

Şti ceva? NU am avut 100 de mesaje, dar am avut: un telefon de la un prieten care a ţinut cu tot dinadinsul să nu trimită un mesaj impresonal ci să o spună, am avut un frăţior (un prieten de suflet) care a vrut să plecăm la o cafea şi să îmi spună că amicii de distracţie se găsesc pe toate gardurile, dar dacă pierde un prieten ca mine este un prost. Şi nu vrea să fie un prost. Şi am avut parte şi de o surpriză extraordinar de plăcută: după multe luni am stat de vorbă cu un prieten pe care am crezut că l-am pierdut şi am simţit că avem o discuţie la fel de plăcută ca atunci … demult. „Ca în vremurile bune” cum spunea…

Chiar dacă în casa mea nu e sărbătoare, chiar dacă nu e linişte, pot să spun că am avut pentru câteva clipe alături de mine (chiar şi la distanţă) cei mai importanţi oameni din viaţa mea. Mama aici, Ea … undeva departe, Claudiu la Braşov, Alex la Craiova, Lucian la Iasi, Cosmin la Bucuresti :). Toţi atât de departe, dar totuşi atât de aproape… Şi mai ştiu că cineva se va ruga pentru mine. I-am cerut asta şi sunt sigur că nu mă va dezamăgi. Aşa cum nu m-a dezamăgit NICIODATĂ.

Ionuţ Soryn

Bucuria vine din suflet

Scene din filmul „The Nativity” care prezinta Naşterea lui Iisus.

Muzica: Ami şi Crista – Ieslea sfântă.

SURSA: Youtube.com

Cândva s-a născut Iisus

„Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel”. Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.”

Evanghelia dupa Matei 2, 1-12

„LIBERTATEA” de la Timişoara!

Vino Domane! Vino să vezi ce a rămas din poporul român. Un omagiu celor care NU au luptat pentru România zilelor noastre. Sărman popor, roagă-te! Dumnezeu îţi ascultă ruga. Doar El mai poate să te asculte şi să te ocrotească.

Cinste ţie oraş simbol, Timişoara.

Ionuţ

Şi în ONLINE sunt oameni… ADEVĂRAŢI

Nu ştiu dacă oricine din viaţa noastră se poate numi prieten. Dar în orice caz cei pe care îi şti de ceva timp, şi cu care ai împărţit diferite bucurii sau supărări, se pot numi aşa. Iar prieten nu este doar acela pe care îl poţi vedea zilnic, nu e neapărat un vecin sau coleg de la şcoală. Aşa se întâmplă că şi cei care sunt la o anumită depărtare de tine, se pot numi prieteni. Şi uneori chiar prieteni MULT mai apropiaţi decât cei din blocul/şcoala ta. Aşa se întâmplă să am şi eu prieteni din diferite părţi ale ţării. O dată cu blogul sau nu numai am cunoscut oameni foarte de treabă, oameni de gaşcă. Cu unii m-am întâlnit şi dincolo de ID de Mess sau blogul de faţă.

Dovadă sunt Claudiu (Braşov), Ionuţ (Suceava) şi Sabin (R.Vâlcea). Ei bine pe Sabin nu l-am cunoscut pe blog, ci altundeva … tot în online. Pe vremea aceea era un copil de 12-13 ani. L-am întâlnit şi în realitate de vreo 3 sau 4 ori. A oprit prin Alba Iulia când a fost în concediu cu părinţii lui. Nu sunt doar ei cei pe care i-am întâlnit în online, sunt şi cei o sută şi ceva ce şi-au spus măcar o dată povestea lor pe ID blogului „Să visăm împreună”. Am spus că „CINEVA te ascultă”, nu? Eu zic că aşa a fost. Am vorbit doar de cei trei pentru că pe ei i-am cunoscut şi în realitate, dincolo de online. Deci cum spuneam, Sabin, puştiul de atunci care (chiar dacă în ochii mei tot „puştiu” a rămas) a mai crescut între timp, şi a devenit un adolescent. Sunt ceva ani de atunci.

Ideea este că acum, după mult timp, a primit de la mine un „IGNORE”, ca să folosesc limbajul „mesengerian”. Şi la propriu şi la figurat. Eu am obişnuit să glumesc de multe ori cu el, de multe ori l-am făcut „puştiu”, de multe ori am făcut diferite glume mai mult sau mai puţin agreabile. Şi niciodată nu s-a supărat. Pentru că ştia că GLUMESC. Şi ştia de glumă. Astăzi însă, lucrurile stau cam diferit. S-a schimbat. Nu mai este puştiul ăla de l-am cnoscut eu. Ba chiar, este mai irascibil, şi mai „nervos”. Nu te-am cunoscut aşa puştiule. Şi când te-am făcut „puşti” nu m-am considerat exagerat de mare în comparaţie cu tine. Şi nici nu te-am JIGNIT, aşa cum te-ai simţit probabil azi. Dovadă este şi Claudiu, pe care, deşi are 21 de ani, l-am făcut în nenumărate rânduri „copile”. E o formulă de adresare, şi nu e un „mişto”. Nu aş îndrăzni niciodată să te iau la mişto, puştiule, pentru că îmi eşti unul din cei mai dragi prieteni. Nu ai fost tu cel care, deşi nu aveaţi programată o oprire la Alba Iulia, i-ai rugat pe părinţii tăi să rămâneţi o noapte aici? Să ieşim la un suc? Şi aţi rămas. Aşa am cunoscut-o şi eu pe mama ta cu care am vorbit de mai multe ori pe messenger. O femeie extraordinară pe care am respectat-o şi o să o respect mereu. Nu ai fost tu cel care atunci când a plecat în străinătate în excursie, m-ai sunat în gara din Alba Iulia să vin să ne vedem? Nu ai fost tot tu acela care atunci când te-ai întors din Polonia (cred, nu mai ştiu exact dacă în Polonia ai fost) m-ai chemat din nou în gară? Şi chiar ai o poză din gară, dacă ţi minte. Cum crezi că aş îndrăzni eu să îmi bat joc de tine sau măcar să te jignesc? Întotdeauna când am vorbit, am încercat să te sfătuiesc de bine, nu de rău. NICIODATĂ nu te-am încurajat să faci un lucru rău şi DA, ÎNTOTDEAUNA te-am „certat” când ai făcut o prostie (doar atunci când am şi aflat de ea). Şi atunci când ai zis de motor, am fost foarte îngrijorat, pentru că ştiu ce pericol te poate paşte pe un motor dacă nu eşti atent şi conştient. NICIODATĂ nu am refuzat să stau de vorba cu tine atunci când ai fost supărat sau bucuros. Nici atunci când de supărare spuneai să te „las dracu în pace” că eşti nervos şi după ceva timp îmi spuneai că „scuze, am fost doar nervos, nu am avut nimic cu tine”. Am înţeles asta!

Oricum, păstrează un IGNORE din partea mea, şi asta doar pentru faptul că nu mai şti cum să te comporţi cu oamenii care nu te-au deranjat niciodată, care nu te-au supărat intenţionat. EU nu mai sunt dispus să accept de la ABSOLUT NIMENI comportamente de nesimţit. Dacă cineva nu mai poate să poarte o discuţie civilizată, atunci îmi pare rău pentru el. Întorc capul şi merg mai departe.

Cum e şi cu prieteniile astea „online”. Eddy (Mihai), Diana (colega de pe blogul „PeBalcon”), Alex, Damian, Ruxandra, Mitza, Claudiu, Ciupy, Liviu, Laura, Alexandra, STAR (Alex), Lucicx (se ştiee!), Andreea, Emilia, „O nimeni” (dar întotdeauna cineva, Simona), UnBlogger, Soapta, Cezar, Alex Severin, Damian (din Republică), Raul, Bogdan (Diabeticul), Vali, Ramona, Adi (Guardian Angel), Octavian şi mulţi alţii (cam 180 şi ceva), oameni pe care nu am cum să îi trec cu vederea, deşi sunt ONLINE, sunt cei care cel puţin o dată şi-au spus povestea prin intermediul ID disponibil pe blog. Sunt oamenii care cel puţin o dată au citit măcar un articol al blogului „Să visăm împreuna”. Şi toţi îmi sunt amici, mulţi dintre ei îmi sunt prieteni.

Pace vouă! Ionuţ Soryn