Arhive pe etichete: poezie

„Îndemn” de Demonstene Botez

Când te duci seara la culcare
Şi-ţi pui o mână sub obraz,
Să te întrebi cu îngrijorare
„Ce am făcut eu oare azi?”

O zi trecută fără fapte,
Care să-ţi fi rămas în minte,
În viaţa ta e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte

E ca şi cum n-ai fi trăit ,
Şi ţi-ai pierdut o zi din viaţă,
Şi soarele s-ar fi oprit,
Căzut în somn de dimineaţă.

Cât timp tu n-ai făcut nimic
Pământul sa-nvârtit o dată,
Şi doară nu-i atât de mic,
Şi-a dus în spate lumea toată.

Să-ţi fie aceste vorbe-ndemn
Al vieţii tale care vine,
Să laşi pe unde treci însemn
Că ai făcut şi tu un bine.

Şi de eşti vrednic cum aş vrea
Drept semn al timpului prezent,
Tu să ridici prin munca ta
Şi gândul tău, un monument.

AUTOR: Demonstene Botez

„Stăteam şi priveam …”

Am găsit asta undeva prin documentele fratelui meu şi mi-a plăcut!

„Stăteam şi priveam
Întunericul infinit
Şi imi doream mai bine
Să nu-l fi privit,
Durerea gândurilor
Ce prin cap îmi treceau …
Îngerii ce mă păzeau,
Nici ei nu mai zâmbeau”

SURSA: Necunoscută

Departe …

Afară vântul crud şi rece
Loveşte geamul pe unde trece
Privirea mea ce caută-n zadar
O dragoste ce pare-a fi uitată,
O dragoste îndepărtată …

Tânjensc după al tău glas
Ce mă alină într-un feeric ceas
În care-mi şopteai
Cât de mult tu mă iubeai.
Acum stau singur, cu gândul departe …

Departe eşti tu, iubirea mea.
Sufletul mi-e pustiu,
Te vreau aproape
Să-mi şopteşti acele gânduri
Ce m-alinau când tu erai departe

Mă simt singur şi neajutorat
Unde eşti tu să-mi spui ce mi-ai jurat
Că mă vei iubi neîncetat
Aşa cum nimeni nu v-a mai putea ?
Unde eşti tu, iubirea mea ?
Departe … departe …

Una din primele poezii scrise de mine. Sper sa vă placă, căci voi mai pune şi alte poezii.