„Astăzi aţi pierdut. TOTUL!”

Sunt albaiulian. De vreo 24 de ani. Alba Iulia este un oraş viu, chiar dacă plin de probleme, cu mulţi şomeri şi fără o administraţie prea pricepută când vine vorba de problemele oamenilor, dar este un oraş viu. Albaiulienii mai fac haz de necar, se mai distrează şi ei cum pot şi chiar dacă de prin 2007 Ziua Marii Uniri nu s-a mai serbat cu fast la Alba Iulia, ei au ştiu să o sărbătorească. Aşa cum s-a putut. „După buget” vorba …cuiva!

Dar astăzi, în momentul în care m-am trezit, am avut un şoc. TOCMAI ASTĂZI, Alba Iulia plânge. Oraşul este mai trist ca niciodată, nimic nu pare să înveselească atmosfera în Capitala Unirii… Totul este aşa de sec, de…cunoscut. Nimic nou, din contra, mai nimic în general. Aceleaşi tarabe striga parcă fără glas şi tot mai plictisite „Poftiţi…” Aceleaşi cântece populare strigă parcă mai mult d epe tarabe decât de pe scenă… Cât despre concertul de muzică uşoară pentru tineri, asta s-a cam dus…

Parcă totul este bine calculat încât şi ploaia arată suferinţa oraşului. O ploaie maruntă şi un vânt rece îţi spun că aici nu mai este… Aici nu mai este Capitala. Îţi şopteşte parcă „Pleacă… Nu ai ce face aici!”

Doar datoria mă scoate astăzi din casă, mă doare, nu pot să cred că NU MAI AVEM NIMIC. A început anul trecut cu o manifestare mai mult de faţadă şi totul a continuat anul acesta când parcă nici faţada nu mai contează. Anul acesta manifestările le-am perceput ca pe un mesaj prea dur:

„Astăzi, Alba Iulia nu mai este Capitala Marii Uniri. Astăzi românii sărbătoresc Ziua Naţională (care pentru mulţi este o enigmă, ei neavând habar ce anume se sărbătoreşte la 1 decembrie). Astăzi aţi pierdut. TOTUL! Dreptul de a fi adevărata Capitală macar pentru o zi. Astăzi nu ne interesează de voi. De istoria voastră, de românii care simt, trăiesc şi işi iubesc ţara.”

PĂCAT! DOARE…

Reclame

Ma simt bine

… in pielea mea si nu pot sa spun decat ca-mi place 🙂 .
Traiasca prietenii adevarati. Atat am avut de spus.

Lucky13

Mă gândesc…

STAI nu te mira aşa mult. Ştiu că pare incredibil faptul că mai şi GÂNDESC dar am şi eu momentele mele nu sunt prost chiar tot timpul. Dar probabil nici eu nu prea la ştiu la ce mă gândesc. În ultimul timp nu gândesc cu o „temă” anume. Îmi trec prin gând fel şi fel de lucruri care de multe ori nici nu au logică. Mă gândesc că am un milion de planuri dar nu am nici 10 vieţi şi sunt un singur om nu 100 să mă pot împărţi în mai multe locuri. Şi probabil mulţi zic: „Ia-le pe rând” dar nu pot că asta ar dura prea mult. Şi eu nu vreau la sfârşitul vieţii abea să termin de realizat proiecte. Vreau ACUM. Ştiu, nu sunt realist dar vreau ACUM, nu mâine.

Mă gândeam că vine Crăciunul şi ar fi mişto să facem o bucurie câtorva familii care nu au posibilitatea de a sărbătorii Crăciunul. Am vrut să punem 5 dorinţe într-un pom de Crăciun într-un complex comercial şi orice om doreşte să împlinească dorinţa unui copil să o facă. Iar dacă nu vrea să cheltuiască prea mulţi bani să lase măcar un leu intr-o urnă amplasată acolo pentru a putea să împlinim acele dorinţe. Frumos.. dar dacă nu eşti asociaţie o aberaţie de lege îţi interzice acest lucru. În fine… m-a dezamăgit asta.

Am atâtea idei de a rezolva multe probleme ale oamenilor aflaţi în dificultate… şi nu o să pot crede niciodată că ceva „NU SE POATE!”

Nu mă mai gândesc…

Ionuţ

Ora 3:24

Nu sunt perfect, nu am pretins niciodată că sunt. Şi spre suprinderea tuturor nici nu vreau să fiu. Sunt doar un biet copil rătăcit, ce nu înţelegi? Sunt om suflet care nu va găsi niciodată linişte pentru că locul lui nu a fost niciodată în lumea asta…

Ce tupeu ai avut doctore… să mă laşi să trăiesc când viaţa mea a fost în mana ta! Mare tupeu!

Roata se invarte

Cititorule, iti spun din proprie experienta, niciodata dar niciodata nu lasa speranta sa piara. Oricat de mult ai crede ca lumea este impotriva ta, ca nimic nu iti iese cum trebuie, ca nimeni nu iti este alaturi sau mai stiu eu ce…. niciodata sa nu renunti la speranta.
Pentru ca odata si odata, uneori exact cand nu te astepti, roata se invarte si o sa ai si tu parte de tot ce ai dus lipsa pana in momentul respectiv.
Un astfel de eveniment mi s-a intamplat si mie recent si pot sa spun ca-l savurez cat de mult pot.

Lucky13

Testament…

Am învăţat că, în viaţă, nu oricine îţi spune 2 cuvinte dulci te iubeşte. Nu oricine îţi întinde o mână te şi ajută sau oricine îţi zâmbeşte vrea să te vadă zâmbind. Nu oricine te încurajează vrea întradevăr să îţi fie bine. Cred că , în aceeaşi viaţă, am trecut prim multe stări. Am fost confuz, sigur pe mine, uimit, nepăsător, altruist (în mod special), speriat, curajos, încrezător, dezamăgit (mai ales de persoana mea), optimist, pesimist, pozitiv, negativist… toate la un loc. Am trecut şi prin emoţie, pace linişte, fericire, nelinişte, supărare, speranză, deznădejde, credinţă, neputinţă teamă… Am fost un om calm, cald, plăcut, liniştit energic, vesel, zâmbitor, rău, rece, dur, ipocrit, înşelător, nervos, timid, fără sens… Am fost toate acestea şi poate mult mai mult.

Am întâlnit căldura oamenilor, dragostea, temama de dezamăgire, răutatea lor (mai ales), viclenia. Am întâlnit oameni care m-au sfidat, m-au înjurat, m-au blestemat sau oameni care m-au apreciat, m-au iubit, au avut grija de mine (cel puţin aparent)…

Cred că nu mai vreau să fiu nimic.Am rămas un suflet condamnat să trăiască. Suflet condamnat la viaţă, care se va trezi din nou, cândva, probabil doar să se răzbune. Să mă ierţi că sunt non-sens. Am 12 ore de lucru 3 ore de somn si alte 12 ore de lucru…târziu.

Ionuţ

Un nou început

Cred că este momentul să mă gândesc la un nou început. Să încep să fac ceea ce îmi place, ceea ce vreau, ceea ce ma face să mă simt UTIL. Cred că a fost un pas bun să renunţ la facultate în anul 4 (şi ultimul)… NU! Nu sunt un prost, nu sunt un incapabil, nu e vorba că nu sunt în stare să o fac. Dar nu mă reprezintă. În trecere am văzut în blogul unui prieten scris: „Trebuie să reprezinţi lumea în care vrei să trăieşti” (Liviu …poate şti). Da, aşa este. Trebuie să reprezinţi lumea în care vrei să trăieşti, de aceea m-am hotărât să las ipocrizia şi să nu fac lucruri doar de dragul altora. Primul pas: facultatea. Vreau o carieră, vreau să devin cineva, dar NU în domeniul industrial. NU vreau titlu de inginer, NU vreau sa fiu TCM-ist, NU îmi plac construcţiile de maşini, NU mă reprezintă, deci NU vreau să devin un inginer de proastă factură doar de dragul de a termina şcoala aia ACUM pentru că „ai făcut deja 3 ani (al treilea de 2 ori) cum să renunţi acum la final?” Ei bine, uite aşa. SIMPLU!

Dacă nu sa înteles, mai repet o dată, nu sunt un ratat sau un incapabil. Ci vreau să fac ceea ce mi se potriveşte. Cred că o să urmez cursurile unei facultăţi de marketing. Da… sigur aşa voi face. Asta mă reprezintă. Asta vreau să fiu. Cred că pot şi lucrez în domeniul serviciilor de 4 ani. Administrez alaturi de o echipa de succes un centru de copiere care are reale sanse să se dezvolte. Cred în ceea ce fac, îmi place ceea ce fac, e parte din mine. Marketingul este departamentul de care orice firma are nevoie. Şi oricum nu mi-a plăcut niciodata mecanica, ingineria, industria…

Eu sunt un om al „socialului”… În viitor vreau să mă implic şi în activităţi sociale. În diferite programe de asistenţă socială, în proiecte de viitor pentru şcoli distruse, pentru copii care TREBUIE să revina la şcoală. Am planuri mari şi nu voi renunţa la ele pentru un titlu de … INGINER!

Ionuţ