Dimineata…

Este dimineata si ma simt mai singur ca niciodata. Ieri am iesit cu prietenii mei si speram sa iasa ceva foarte frumos (nu mai iesisem de mult toti trei) dar se pare ca cel putin pentru mine n-a fost asa. Nu stiu ce s-a intamplat, ce i-a facut sa se indeparteze asa de mine… sau poate ca eu m-am indepartat de ei… sincer nu stiu.
In mintea mea este un haos total, nu stiu ce sa mai cred, nu stiu pe cine sa mai cred. Nu stiu pe cine sa ma bazez, nu vreau sa ma bazez pe ei, ma gandesc tot mai serios s-o las balta ce a trecut pana acum si sa o iau de la capat dar poate ca si atunci voi esua (de parca ar fi prima data), inca un lucru de care mi-e teama.
In fine, poate ca este doar unul din acele momente de slabiciune (si-a gasit cand sa apara, acum cand e greu si la scoala) sau poate ca dintotdeauna a fost un moment de slabiciune….

lucky13

Reclame

Un gând despre „Dimineata…

  1. Ionut Soryn aprilie 19, 2010 la 6:31 pm Reply

    Se zice că un moment frumos din viaţă este atunci când întâlneşti prieteni vechi şi realizezi că nimic nu s-a schimbat. Cristi, observ că tu chiar ai nevoie de oameni pe care să te sprijini, de oameni pe care să-i consideri prieteni. Trebuie să înveţi să nu trăieşti cu asta. Oamenii vin şi pleacă din viaţa noastră. Azi 2 sunt prietenii tăi foarte buni, pe care îi apreciezi şi îi respecţi şi cu care vrei să petreci momente frumoase.
    Mâine însă ei pot să nu mai fie. Şi e firesc, trebuie să te obişnuieşti cu asta. Când spun că nu mai sunt nu mă refer că mor, ci că nu mai sunt prietenii tăi, sau sunt cel mult nişte amici pe care cândva i-ai considerat prieteni foarte buni. Ei nu au greşit cu nimic.
    Şi nici tu NU ai greşit cu nimic. Asta se întâmplă pentru că aşa este … firesc. Omul care îţi va fi prieten foarte bun o perioadă de timp, lungă, foarte lungă, care va suporta caracterul tău şi atunci când eşti nervos, şi atunci când eşti fericit, trebuie să fie un super prieten :)) Acela deja este un frate. Un frate care va avea grija de tine aşa cum şi tu în unele momente poţi avea grija de el.Părerea mea este că nu trebuie să te îngrijoreze faptul că prietenii tăi „nu mai sunt cum erau odată”. Ei în fapt sunt aceiaşi, împrejurarea este de altă natură.
    Să o laşi baltă? Bună idee. De fapt nu ai ce lăsa baltă după cum spuneam, trebuie doar să nu te împotriveşti cursului firesc. Eu am avut MULT timp oroare de faptul că în orice moment al vieţii pot pierde un om la care ţin, în orice moment al vieţii fratele, sora mea, un prieten drag, un amic/amică, coleg/colegă poată să nu mai fie şi eu ce o să fac? Şi am învăţat ce să fac …Să merg mai departe cu sau fără asta. Totul a fost teorie senzaţia că voi pierde, că main e se poate întâmpla PÂNĂ ÎN MOMENTUL ÎN CARE S-A ÎNTÂMPLAT. Mi-am pus speranţa şi chiar 80% din viaţa mea într-un copil care urma să îmi aducă linişte, fericire, mulţumire, bucurie, împlinire, tot ce vrei. Radiam de fericire doar gândindu-mă la ce urmează să se întâmple. Plimbări cu el prin parc, primii paşi, cum urma să îl ajut să înveţe să scrie, să îi iau apărarea în faţa părinţilor lui, să fiu acel unchi la care vine că ştie că mereu e de partea lui chiar şi când greşeşte. Ce mai … era aşa de mişto. Până când Dumnezeu mi-a dat o lecţie valoroasă: „nu eşti pregătit. Nici tu, şi nici părinţii lui” Şi mi la luat. Atunci am avut ÎN PRACTICĂ toate temerile că cineva poate să dispară a doua zi de lângă tine. Am crezut că totul se va distruge în mine. Dar uită-mă, supravieţuiesc, ba chiar zâmbesc, şi cum spuneam „Merg mai departe. Aşa e normal, firesc…”.
    De aici am învăţat că viaţa ta depinde doar de tine, şi aşa trebuie să rămână, să nu depindă de fraţi, prieteni, rude, colegi … De nimeni. Trebuie să te bucuri de fiecare clipă a vieţii tale alături de oamenii pe care îi ai ACUM lângă tine în aşa fel încât atunci când pleacă şi nu mai sunt prietenii tăi, să nu rămâi dezamăgit, să zâmbeşti şi să spui: „Ei au fost într-o perioadă lungă de timp cei mai buni prieteni ai mei şi cu ei am petrecut momente foarte frumoase. Cu ei am amintiri frumoase.” Şi să zâmbeşti, să fi mulţumit pentru asta. Alţii nu i-au avut.
    De eşuat … nu vei eşua. Nici acum nu ai eşuat. Ai în jurul tău mulţi oameni care te iubesc. Nici nu îţi dai seama. Mulţi cei care te cunosc personal, şi mai sunt şi cei care nu te-au cunoscut niciodata şi totuşi ţin la tine, şi se gândesc la tine şi îţi vor binele. 🙂
    Am scris MULT, am deraiat şi de la subiect. Oricum nu trebuie să citeşti tot. Citeşte doar asta: „La Alba Iulia ai mereu un prieten pe care poţi să îl contactezi atunci când vrei să vorbeşti cu cineva. Va fi şi el o perioadă lungă de timp alături de tine (atât cât va depinde de el). Eu sunt acela. Şi pentru tine şi BINEÎNŢELES şi pentru Claudiu.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: