Scopuri şi planuri

Acest articol aparţine în întregime autorului (Victor Titimaş) şi este protejat de legea dreptului de autor.

(Legea nr 8/1996).

Oricine are o viziune cât de cât asupra cursului propriei vieţi. Astfel, cineva poate spune în orice clipă care este scopul său în viaţă. Unii îşi doresc bani mulţi, alţii să fie respectaţi si temuţi. Popularitate, avere, femei frumoase, celebritate, putere, pace, împlinire, găsirea adevărului etc. Am enumerat doar câteva scopuri pe care cineva şi le poate stabili. Fireşte, nu toate în acelaşi timp. În funcţie de importanţa lor, scopurile se divizează în 2 categorii: cele imediate (ex: a mânca, a bea apă, a face duş etc.) şi scopuri distante (ex: dobândirea unei averi, a unei anumite slujbe etc.)

Indiferent de natura scopului, cineva trebuie să planifice acţiunile pe care le va efectua. Pentru scopurile imediate, aproape oricine ştie exact ce paşi trebuie să urmeze. Oricine ştie ce trebuie să facă atunci când îi este foame sau când miroase urât. În cazul celorlalte scopuri este necesar mai mult decât o simplă acţiune imediata, având rezultat vizibil aproape instantaneu. Pentru atingerea acestui fel de scopuri, este necesar un interval de timp mai lung (adesea ani de zile). În acest caz, planificarea detaliata a fiecărei mişcări/acţiuni este imposibilă. Omul este lipsit de capacitatea de a prevedea viitorul sub fiecare aspect al său. De fiecare dată apare un factor recurent: întâmplarea, destinul.

Oricât de bine plănuieşti ceva, întotdeauna apar piedici, întotdeauna apar factori imprevizibili care sunt necesar a fi surmontaţi. În cazul în care cineva reuşeşte să treacă peste toate piedicile, să se adapteze la noile situaţii care intervin, acesta îşi va atinge în final scopul. În caz contrar, cine nu reuşeşte să treacă piedicile nu îşi va atinge niciodată scopul propus iniţial.

În acest caz exista doua opţiuni: 1. renunţarea absoluta la scopul respectiv şi eventual fixarea altuia total diferit şi 2. stabilirea unui alt scop, foarte apropiat de cel iniţial, însă mai uşor de atins.

Scopurile pot fi integrate în structura conceptuala a societăţii respective, ceilalţi considerându-le fie morale, fie de neîngăduit. De exemplu: În Roma antică era legal şi moral să deţii sclavi, în timp ce în zilele noastre însăşi ideea este respinsă, fiind si pedepsită de lege. În acest caz, nimeni din zilele noastre nu poate avea ca scop tangibil deţinerea de sclavi. Un alt exemplu: În Evul Mediu, nici un tânăr nu îndrăznea să viseze la o altă persoană superioară prin rang social. Orice legătură care implica persoane din clase sociale diferite era foarte rău privită de societate.

Astfel, scopurile trebuie adaptate la concepţia generală a societăţii şi la legile în vigoare. În caz contrar, atingerea scopului va fi aproape imposibilă, şi volatilă. De exemplu, dacă îţi propui să devii şeful Mafiei, s-ar putea sa nu reuşeşti şi să ajungi fie în închisoare, fie în sicriu.

În stabilirea scopului este necesar să presupui existenţa altor persoane care doresc atingerea aceluiaşi scop. În acest caz, trebuie sa analizezi bunurile care sunt clasificate în divizibile şi indivizibile. Dacă scopul implică bunuri indivizibile, se poate vorbi de concurenta. Dacă fiecare va încerca să atingă acelaşi scop, atunci va apărea inevitabil un conflict de interese. În acest caz, rezulta direct o înfruntare (directa, prin bătaie, luptă, sau indirectă: prin piedici puse, prin acţiuni împotriva rivalului).

Cine pierde confruntarea nu îşi va atinge scopul, renunţarea rămânând singura opţiune viabila. În cazul atingerii scopului, exista şi opţiunea stabilirii unuia mai înalt. Individul va trebui să îşi analizeze posibilităţile fiind primejdios să visezi la scopuri pe care nu eşti capabil sa le atingi. În final, există mai multe tipuri de scopuri, iar fiecare dintre acestea pot sau nu pot fi atinse, în funcţie de nenumărate variabile.

Succesul şi eşecul NU depind în exclusivitate de persoana respectiva, deşi nu se poate exonera complet de vreo vina în cazul eşecului total.

În concluzie, oricine îşi face scopuri prea înalte riscă să nu le atingă niciodată, rezultând frustrare, tristeţe, chiar manie sau invidie (fata de cei care au reuşit să atingă scopul respectiv).

Victor Titimaş, Dej (Jud. Cluj)

Campania „Invitat Special”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: