„Mesaj pentru tine”

Te-am văzut într-o zi pe stradă! Mergeai linistit, iar uneori priveai în jurul tău neînţelegând de ce oamenii din jurul tau sunt într-un clişeu dinamic al uitării de sine. Oamenii pe care îi vezi în jurul tău, merg, ca tine, vorbesc ca tine, privesc ca tine, înţeleg ca tine, gândesc ca tine, iar în „mersul” lor înainte, „ceea ce tu nu înţelegi” este ca de fapt ei merg înapoi.

În acea clipa când m-ai privit pe mine, ai simţit că sunt diferit, iar imaginea aceea te-a neliniştit. Priveai spre oameni spunându-ţi că te vei salva singur, fără să te gândeşti prea mult, ţi-ai dat seama că exista o contradicţie între ceea ce faci tu zilnic şi ceea ce fac eu.

Se chinuie omul din tine să înţeleagă acest mesaj, dar capacitatea ta de a înţelege lucrurile cedează şi se îndreaptă cu nonsalanta spre omul tipic. Omul care trăieşte cu teama de a nu deveni un ratat.

Te uiti la strâmbătura din oglinda, la medicul care ţi-a ucis tatăl, la cel mai bun prieten care nu e cel bun, la alegerile pe care le-ai făcut în viaţă la încercările timide de a fi cel mai bun, la zâmbetul care nu-ţi mai aparţine, la omul care nu mai are nimic special, la gesturile care nu mai impresionează pe nimeni la săruturile care nu mai contează în noapte, nu ştii ce ţi s-a putut întâmpla, dar te simti închis într-o închisoare de unde nu mai exista nici o posibilitate de a evada.

Ai o maşină, ai o slujbă bună, ai pe cineva care te crede cool dar toate acestea le-ai înţeles greşit, de fapt este exact invers, slujba te are pe tine, maşina se foloseşte de tine, iar cei în care crezi că ţin la tine te manipulează pentru a avea ceea îşi doresc de la tine. Nu eşti decât o victimă, un om care crezând că are totul de fapt a pierdut sensul vieţii. Aceasta este o oprire în viaţa ta, o oprire în viaţa netrăită încă dar şi prima posibilitate de a evada dintr-o moarte perimata.

Dacă acum abandonezi, o să-mi lipseşti, din această poveste, tu eşti un personaj refuzat. Îndepărtarea de tine însuţi te aruncă în mocirla oamenilor străzii. Oameni cu pretenţii de la viaţă, oameni care nu ştiu ce vor şi ce le lipseşte, oameni cu familii care în fiecare zi se roagă pentru ei, şi care îşi păstrează prietenii doar pentru necesităţile lor, cu o viaţă lipsită şi totuşi interesantă, până în momentul când jocul se va sfirşi, iar atunci îţi vei da seama privindu-ţi faţa, şi paşii. Şi totusi în această viaţă, ţi-a lipsit ceva, îţi privesti mâinile şi îţi dai seama că ţi-a lipsit contactul cu viaţa, vorbeşti cu Dumnezeu, şi îl întrebi ce plan a avut cu tine, nu eşti sigur că ai înţeles viaţa, dar ţi-a lipsit ceva, ceva ce nu înţelegi, ceva ce nu ai simţit, nu ai simţit viaţa curgându-ţi prin vene, nu ai fost îndrăgostit total, te sperie fiecare zi, şi simţi cum teama te cuprinde, moartea se apropie. Îţi spui că vrei să simţi că trăieşti, agăţându-te de dragoste, pentru a umple golul din sufletul tău.

Eu, într-o zi de vis, prin decembrie, o zi în care găseşti tot ceea ce îţi poţi dori de la viaţă, am început să colind oraşul în care eram prizonier de când mă născusem. Atunci am privit pentru prima dată cerul sub fulgii de nea iar un înger a coborât din cer şi mi-a deschis ochii. Din acel moment am început să văd oameni morţi pe strada, oameni care deşi trăiesc, merg la cinema, prin localuri, sunt morţi. Dar ei nu îşi dau seama de acest lucru, ei se bazează pe intuiţiei şi continuă să meargă în continuare, fără un motiv anume. Îi văd sunt din ce în ce mai mulţi, au uitat cu desăvârşire pentru ce trăiesc, sunt morţi, dar ei nu ştiu acest lucru, şi continuă să-şi trăiască moartea ca într-un vis de o noapte…

Nu vreau decât să înţelegi că am stat şi eu în acel oraş în care puteai fi cineva sau un nimeni, un frumos sau un urât, locul unde oamenii nu se pot exprima pe ei înşişi, de aceea am avut nevoie de altcineva, şi am renuntat la asa-zişii prieteni de nicăieri… Doar eu te pot ajuta să trăieşti, urmează-mă, am un mesaj pentru tine.

Te-ai săturat de minciunile din jurul tău, simte că universul este făcut pentru tine, iar neliniştile tale din acest moment nu mai există. Priveşte în sufletul tău cu ochii minţii, cunoaşte-te pe tine. O să începem o poveste în care nu ai crezut, o aventură din viată care te va apropia de absolut…

– Ai confundat vreodată visul cu realitatea?

– Sau ai furat ceva chiar dacă aveai bani?

– Ai făcut vreodată vreo nebunie?

– Ti s-a părut vreodată că trenul se mişcă chiar dacă era oprit?

– Poate că era o nebunie.

– Poate că era în anii 2000.

– Sau poate duceam o viaţă confuză.

Viaţa este o enigmă, un puzzle, o luptă confuză între bine şi rău, bun şi malefic, adevăr şi minciună, înnebuneşti încercând să o înţelegi.
– Sari
– E bine.
– E prea bine.
– E timpul să petrecem, nu?
– Eu sunt partenerul tău.
– Ai fost terminat.
– Acum avem tot timpul să ne „jucăm”.
– Nu e ziua ta norocoasă. Dă-mi drumul să zbor.
– Haide. Haide, dă-mi drumul. Credeai că asta mă va opri? Bea ceva, frumosule…
– Ştii care este cel mai înspăimântător lucru?
– Să nu-ţi cunoşti locul pe lumea asta să nu ştii de ce eşti aici.
– Este un sentiment îngrozitor.
– Ce-ai făcut?

Aproape pierdusem speranţa. De atâtea ori m-am întrebat. I-am omorât pe toţi.

Dar te-am găsit pe tine. Atâtea sacrificii … doar ca să te găsesc pe tine. Doamne Dumnezeule! Acum că stim cine eşti tu … Ştiu şi cine sunt eu. Nu sunt o greşeală. Totul are un sens. Într-o poveste ştii cum poţi afla cine va fi personajul negativ?

Este exact opusul eroului. Şi, de cele mai multe ori sunt prieteni, ca noi doi. Şi amândoi vom înţelege viaţa cum e ea. Trebuia să ştiu de atunci.

Ştii de ce, OMULE? Din cauza creaturilor ciudate pe care le întâlnim la tot pasul. Oameni pe care oraşul i-a nenorocit. Oricât te-ai chinui, soarele nu răsare din blocul de vizavi!

Nu poţi să renunţi, priveşte în tine, eşti mult prea puternic! Era o vreme când visam în fiecare seara că voi afla undeva, ceva, care mă va face fericit şi mă va ridica spre viaţa adevărată oamenii îţi vorbesc despre singurătate, că nu e ceva bună, dar tu ştii: asta multe fete şi băieţi sunt singuri.

Acum că şti ce te asteaptă eşti pregătit să înduri tot ce e mai greu în viaţă şi să priveşti spre paradis. Dar dacă stai degeaba şi leneveşti în continuare, vei fi la fel ca un porc într-un abator: trăieşti fără nici o grijă dar nu ştii ce soarta tristă ţi se pregăteşte. Trebuie să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă. Din perspectiva pe care o doreşti şi care ţi se potriveşte. Exprimă-ţi viaţa, trebuie să ai ceva de spus, interacţionează cu ceilalţi.

Îţi spui mereu că o maşină îţi doreşti, că fără bani nu ai putea să trăieşti. Te-ai schimbat … nu te mai recunosc da ai uitat de mine, EU omul din tine, omul care dispare atunci când soarele răsare, te trezeşti plin de gânduri, cu singura alinare CĂ MAI POŢI TRĂI VISÂND! Uneori ai vrea să zbori, nu mai poţi să stai de dor ai vrea sa urci pâna la cer, să ai puterea să mai crezi că te vei regăsi ascuns printre nori, altă zi în viaţa ta fără tine, altă zi plină de suspine, un chin permanent pentru mine.

– Scuză-mă care e numele tău?
– Mă cunoşti … tu m-ai ales. Amândoi am învăţat să trăim frumos. Am crezut în viaţă şi am păstrat lumina de început în ochii noştri, chiar de lumea nu ne v-a ierta.
Îţi promit că întotdeauna te voi ajuta. Promit că nu te voi uita şi dacă nu ai sa fi cu mine, vei exista în viaţa mea, şi am să mă rog să-ţi fie bine.

Peste ani ne vom revedea, ca doi necunoscuţi, ne vom regăsi şi ne vom vorbi, şi amândoi vom înţelege viaţa cum e ea.

13 gânduri despre „„Mesaj pentru tine”

  1. Ba1atu octombrie 27, 2007 la 6:47 pm Reply

    Felicitări! Sau… nici măcar nu ştiu ce să zic. Am citit abia jumătate din post şi deja îmi este prea mult. Lucruri mult prea adevărate ai desluşit şi toate mult prea rapid. Simt nevoia unei pauze (aşa se explică la tine probabil paoza dintre paragrafe).

  2. Ba1atu octombrie 27, 2007 la 6:56 pm Reply

    Am avut curajul şi cutezanţa să citesc până la sfârşit. Oare câţi se vor recunoaşte în articolul tău?

  3. Ionut octombrie 28, 2007 la 10:57 pm Reply

    Sincer nu ştiu cât dar eu sigur DA!
    … Vreau sa fiu linistit!
    … Am nevoie de odihna!
    … Simt nevoia să visez la ceva frumos!
    … Vreau să îmi continui povestea mea care mă desparte de realitate!

  4. Ionut octombrie 29, 2007 la 9:28 am Reply

    Tu te recunosti in text?
    Oare de ce?

  5. blade noiembrie 4, 2007 la 9:27 pm Reply

    foarte tare. am gasit acolo intun paragraf „cunoaste-te pe tine” fiecare om in parte…incearca sa ii inteleaga pe ceilalti din jurul lui…pe cand…el nici macar nu se cunoaste pe el insusi… si ce curaj iti tre ca sa citesti articolul asta?:)…nu inteleg..m-am recunoscut in articol…dar e ceva firesc…sa gresesti e firesc…doar suntem oameni:)

  6. Ionut Soryn noiembrie 5, 2007 la 10:50 am Reply

    Este adevarat ca omul nu se cunoaste nici pe el si totusi incearca sai cunoasca pe ceilalti!
    Pot observa asta si la mine si cred ca e ceva general!
    Te-ai recunoscut in articol? Ca fiind cine?
    Hmm sti ce ma gandeam? Ca dintre toti cu tine nu am avut niciodata ceva de impartit! Oare cum de noi nu am avut niciodata nici o cearta?

  7. blade noiembrie 5, 2007 la 3:30 pm Reply

    :))) sincer…habar n-am cum de nu ne-am certat niciodata:) …probabil… fiecare avem de invatat cate ceva de la celalalt… apropo…aici m-am regasit:P „Omul care trăieşte cu teama de a nu deveni un ratat”

  8. blade noiembrie 5, 2007 la 3:35 pm Reply

    apropo….a te cunoaste pe tine insuti…inseamna sa iti cunosti limitele:)… sa iti controlezi emotiile…si asa mai departe:)… ma cunosc pe mine insumi…dar nu in totalitate….

  9. Ionut Soryn noiembrie 5, 2007 la 4:47 pm Reply

    Cred că nu o să reuşeşti să te cunoşti în totalitate niciodată, şi asta pentru că a te cunoaşte pe deplin necesită foarte mult timp, iar tu nu dispui de acest timp!

  10. Ionut Soryn noiembrie 5, 2007 la 4:55 pm Reply

    Cât despre controlul emoţiilor…eşti deacord oare cu mine că asta este foarte greu şi necesiotă foarte mult antrenament?
    Eu zic că da!

  11. blade noiembrie 5, 2007 la 5:02 pm Reply

    exact…la aia m-am referit…cand am zis ca nu ma cunosc in totalitate:)…

  12. ana ianuarie 9, 2008 la 1:10 am Reply

    cred ca m-as fi putut chinui enorm demult sa pot avea coerenta ta…cati oameni se regasesc in ceea ce ai scris? dulce amagire a efemeritatii….

  13. wolfz17 noiembrie 14, 2010 la 11:38 pm Reply

    foarte frumos si adevarat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: